GONE FOR GOOD
NIMENI NU ŞTIE UNDE SUNT
MULTE DIN BIJUTERIILE
ARHITECTONICE ALE ORADIEI.
ÎNCEPÂND MAI ALES CU ANII
‘90, ORAŞUL A DEVENIT UN
„NO MAN’ S LAND” DIN CARE
ORICINE PUTEA RUPE UN
VREASC.
Adică o feronerie, un vitraliu, ceva
corpuri de iluminat rămase ale ni‐
mănui din casa scărilor palatelor Art
Nouveau, putea disloca pavimente
de epocă, trepte de marmură, putea
smulge tapete de o sută de ani şi cam
tot ce-i trecea prin minte şi prin
pungă. Asta în cazul în care nu vin‐
dea, pur si simplu, in integrum, o
farmacie 1900 cu mobilierul ei origi‐
nal cu tot.
Nici Casa Darvas - La Roche n-a
scăpat vandalizării. Spre exemplu,
frumosul grilaj de metal de la
intrare, ce relua, asemeni unui ecou ,
parapetul balconului si cel al terasei
dinspre curtea interioară, opere ale
arhitecţilor Vágó, nu mai există de
mult. Motivul, simetric, era cel al
triunghiului divin, pe al cărui ax
vertical se înălţa o lalea în al cărei
caliciu se ascundea un bulb germi‐
nativ, promisiune a vieţii viitoare.
Spirala e leit-motivul întregii com‐
poziţii. E simbol solar omnipotent
ce generează viaţă, e spirala coar‐
nelor de berbec, simbol al vitalităţii
şi forţei masculine, e mişcare irepre‐
sibilă de creştere a lumii vegetale.
Acest vast şi complex limbaj simbol‐
ic era exprimat printr-o artă de‐
săvârşită a ierului forjat, ale cărui
nituri deveneau puncte plastice pe
un desen impecabil gândit şi execu‐
tat.
E interesant faptul că, dacă ne uitam
spre dreapta, la casa Fodor de la nu‐
mărul 7, creaţie a arhitectului
Mende Valér, vedem pe lintelul por‐
ţii de intrare acelaşi motiv spiralat.
Dar cine să le mai compare, cine să
se mai bucure de întâlnirea şi con‐
vergenta unor simboluri străvechi,
cine să le mai decripteze, cine să le
mai simtă forţa, şi pe cine să mai
apere ele, dacă aceşti martori pre‐
ţioşi dispar sub ochii noştri?
Dacă n-au fost topite la ier vechi,
ele decorează case şi curţi private de
aiurea.Dar rupte din context, ele
devin doar piese de dioramă, mute,
neputincioase, obiecte cărora li s-a
luat, prosteşte sau samavolnic, put‐
erea de a perpetua şi de a proteja en‐
ergiile vieţii. Ele devin la fel de
neputincioase ca mâna şi mintea
celui ce le-a furat din locul pentru
care au fost create.