SECESSION | Page 17

CASA DARVAS – LA ROCHE ÎŞI DESCHIDE PORŢILE DIN 24 MARTIE 2016, CEL MAI FRUMOS AMBIENT ARHITECTURAL AL ORADIEI ÎŞI DESCHIDE PORŢILE ORAŞULUI ŞI LUMII. doarea decadenţei sale. Trecând pragul printr-o poartă de metal dec‐ orata în stil Secession cu geometrii spiralate, păşind pe dale de mozaic cu modele soisticate rectangulare brun-albastre care ne duc cu gândul direct la Viena lui Klimt, urcam treptele. El a fost creat, succesiv, în intervalul 1909-1912 de arhitecţii Vágó László şi József, ambii născuţi în Oradea. Ce oferă vila şi grădina ei iubitorilor de artă şi arhitectură, după ani de tăcere? Dar înainte de a păşi în holul casei, ne oprim în faţa unui memorial: o placă de marmură cu numele mem‐ brilor familiei avocatului Sór Dezsö care au murit în lagărele de concen‐ trare naziste. Povestea frumoasă şi apoi drama familiei Sór se îm‐ pleteşte cu drama dar şi cu fascinan‐ ta poveste de dragoste a familiei ac‐ torului Simon György. Supravie‐ ţuind holocaustului, familia Simon a revenit în casa Darvas, iar iica lor, jurnalista Judit Simon, a fost un dar nu doar pentru ei, ci şi pentru oraş: ea a păstrat intacte comorile arhitec‐ turale ale casei din apartamentul ei, iar anul trecut a vândut acest aparta‐ ment Primăriei Oradea pentru ca în‐ treaga casă să poată intra în circuit turistic. E limpede, astfel, că istoria casei a avut dramele ei, scrise şi ne‐ scrise, ştiute şi neştiute, dar şi poveştile ei fericite. În primul rând, un spectacol arhi‐ tectural de excepţie, păstrat în buna proporţie în viziunea în care a fost creat acum o sută de ani. Şi aici, ca în orice spectacol, primul contact vizual începe cu cortina, adică cu fa‐ ţada. Deşi este discret inserată, din punct de vedere urbanistic, în pro‐ ilul stradal, faţada este de o plastici‐ tate şi o strălucire excepţională. Oricine remarcă exuberanţa vol‐ umelor, felul elegant şi dezinvolt cu care se arcuieşte portalul, ferestrele alungite într-un mod cu totul neo‐ bişnuit, colorate cu vitralii, desenate asemeni unor trene somptuoase pe lungimea a două etaje, butonii strălucitori din luxoasa ceramica de După acest stop-cadru al rememo‐ Zsolnay ce punctează ritmul caroia‐ rării, trecem din nou dincolo de o jului din placi şlefuite de mozaic. cortină somptuoasă făcută din vit‐ ralii, toate originale, şi iată-ne în D ar s p e c t a c o lu l ar h it e c tu r a l amplul hol de primire, de unde ni se primeşte un sens cu totul aparte da‐ deschide panorama spre grădina in‐ torita unei prezenţe statuare ce veg‐ terioară. Dar deocamdată vom urca h e a z ă , a s e m e n i u nu i h e r a l d scările spre etaj şi abia de aici casa ambiguu, întregul ambient. Arcuit începe să-şi dezvăluie comorile. melancolic asupra unui vas monu‐ Care sunt acestea, le veţi descoperi mental înstelat, el exprima întregul în paginile următoare. We l t s c h m e r t z a l u nu i s e c o l decadent, dar conştient de splen‐