“Noi am funcționat cel puțin 10 zile de la tragedie la foc continuu. Practic, nu mai era o zi de muncă
obișnuită, ci erau niște zile pline. În funcție de cazuri și de fiecare coleg, unii plecau seara târziu,
alții nu mai plecau deloc.”
de șoc este foarte mare… Da, este undeva peste
80%, noi am avut un procent bun. A fost o perioadă
extrem de dificilă după ce i-am primit, pentru că
era un volum de muncă imens. Munca de la terapie
intensivă a fost titanică. Noi ne-am mai întâlnit cu
situații în care toată secția de TI este plină, dar nu
întotdeauna este vorba de pacienți intubați cu toții
sau atât de grav în același timp. Astăzi secția de TI
este plină, dar sunt pacienți și de o săptămână și
de două săptămâni și de ieri, ceea ce înseamnă că
volumul de muncă se împarte.
Cum v-ați mobilizat atunci în vinerea neagră?
A fost o mobilizare fără precedent, a fost un lucru
extraordinar. O solidaritate extraordinară. Ca și societatea civilă, colegii noștri, doctorii în general l-au
privit ca un dezastru și au venit la spital. Eu eram de
gardă, prin prisma funcției pot să nu fac nicio gardă,
dar am ales să fac măcar o gardă pe lună pentru că
sunt medic de formație, nu director medical și nu
vreau să fiu departe de actul medical și de pacient.
Deci revenind, eram de gardă și îmi aduc aminte că
inițial s-a anunțat că o să vină niște arși de la un club,
Anul III / Nr. 9(4) / 2015
că s-a întâmplat un dezastru. Nu am știut amploarea
acestei tragedii. Au fost însă foarte mulți colegi care
nu au mai dat telefon să întrebe dacă e cazul să vină
sau nu, ci pur și simplu au venit la spital. Am avut
și situații în care au sunat alți colegi la un moment
dat și le-am spus: dacă vreți să veniți nu este niciun
fel de problemă, dar nu mai este necesar că noi
avem 4 săli de operație, echipe de câte 3 chirurgi în
fiecare sală și cu 12 chirurgi am reușit să rezolvăm.
Mai mult nu avea sens, era un exces de zel. Era un
medic anestezist de gardă, au mai venit încă doi colegi și în maxim 4 ore de când au început să vină
primii pacienți lucrurile erau rezolvate din punct de
vedere al intubării unora, al prinderii unor linii venoase, al unor incizii de decompresiune care s-au
făcut atunci la membre inferioare, superioare. Deci
tot ce trebuia făcut în urgență se făcuse până la ora
3 și jumătate dimineața.
În plus, ca director medical ați luat în calcul
că aveați nevoie de personal odihnit a doua zi?
Sigur că da, a doua zi au venit și alți colegi care și-au
oferit ajutorul și au zis să preia pacienți, a doua zi
49