Romanian Journal of Health Manager | Page 48

Health & Public Management 48 decursul timpului nenumărate accidente colective, sigur niciunul de o asemenea anvergură. Dar aveam experiența necesară și logistica și tehnologia pentru a trata arși, având în vedere că noi avem singura secție de ATI arși pentru marele ars din țară. Proporțiile tragediei ne-au depășit posibilitățile, era evident pentru că noi am avut doar 34 de prezentări la camera de gardă, după care am luat legătura cu ambulanța București și le-am spus că ne depășesc capacitățile de cazare în primul rând, iar pacienții au fost redirecționați la alte spitale. Nimic nu părea să anunțe, cel puțin atunci în minutele acelea, proporția dezastrului și nu mi-aș fi imaginat, dacă mi-ar fi spus cineva cu 10 minute mai devreme că sunt câteva sute de răniți. Ca experiență a fost diferită de tot ce a fost până atunci, pentru că oamenii care se ard, pacienții noștri obișnuiți sunt în general fie bătrâni, fie cu probleme de sănătate majore, neasistați de către familie sau social, singuri, cu epilepsie, cu Alzheimer, cu diverse alte boli asociate, o categorie de pacienți mai defavorizați. Întotdeauna când apar accidente colective și am mai avut câteva, sunt alte tipologii umane. Aici marea tragedie a fost și ca număr, dar și ca vârstă. Persoanele care au fost implicate în această tragedie erau oameni școliți, tineri, ce a făcut ca proporțiile tragediei umane să fie foarte mari, exceptând leziunea de arsură cu care noi eram obișnuiți, fie că era mare ars sau era ars intermediar sau mai mic. Otrăvirea suplimentară cu compuși neprevăzuți a făcut ca numărul deceselor să sporească? S-a vorbit mult de intoxicații, de combinații chimice. Lucrurile sunt parțiale. Cei care s-au prăpădit atunci, la momentul respectiv, au pățit aceste lucruri probabil din cauza acestor factori combinați. Ulterior însă, după ce majoritatea dintre ei au fost oxigenați, intubați, din punct de vedere al intoxicațiilor lucrurile se rezolvaseră o dată cu oxigenoterapia. E adevărat că s-au produs niște leziuni ireversibile la unii la nivelul aparatului respirator și în special al plămânului, iar acest lucru a contribuit decisiv la decesul unor arși din această tragedie în următoarele zile. Câți dintre pacienții de la Colectiv pe care i-ați avut s-au confruntat cu plămânul de șoc, mai precis cu sindromul de detresă respiratorie? Avem 11 paturi la ATI și la momentul tragediei am putut să primim 10 pacienți, toți erau cu plămân de șoc. Am mai creat un salon adiacent de TI, pe care am încercat să-l transformăm ad-hoc în salon de TI, ca să se ocupe asistentele și medicii de la TI de cazurile respective, având în vedere că erau niște pacienți gravi, dar totuși stabili și a căror stare se puteau înrăutăți în timp. Am avut inițial 10 pacienți grav, intubați toți și 3 stabili. Din aceștia, practic au scăpat 3. Da, o parte dintre ei au decedat. Procentul deceselor în plămânul Anul III / Nr. 9(4) / 2015