Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 99

Rîpiceanu Luana „PARFUMUL”  DE PATRICK SUSKIND Într-o  Franță a secolului XVIII, înmiresmată puternic cu cele mai felurite mirosuri și duhori, începe istorisirea poveștii unei anomalii născute într-o piață de pește, în împrejurări deplorabile. Povestea băiatului cu  hipersensibilitate olfactivă, Jean-Baptiste Grenouille,  constă în încercarea de a obține un miros pentru sine, un miros aparte prin care să se facă iubit de către cei din jur. Cuvinte-cheie: Descrierea romanului poate fi reliefată prin intermediul unor termeni de factură olfactivă: miros, parfum, duhoare, aspirație. Patrick Suskind s-a născut la Ambach, în Bavaria. Între 1968 și 1974, studiază istoria, mai întâi la Munchen, apoi la Aixen-Provence, în sudul Franței, perioadă în care adună informații despre vechile tehnici de extragere și conservare a esențelor florale, material pe care îl va prelucra în romanul „Parfumul” („Das Parfum”), cartea care l-a consacrat fiind „o adevărată operă de artă, în care detaliul istoric și invenția literară se întrepătrund cu o grație desăvârșită” (The San Francisco Chronicle) Romanul „Parfumul”,  apărut în anul 1985, în Elveția, a fost tradus în 47 de limbi, vândut în peste 16 milioane de exemplare și ecranizat în 2006 de Tom Tykwer, cu Ben Whishaw și Dustin Hoffman, în rolurile principale. Structurat în patru părți, alcătuite din 240 de pagini, romanul este tipărit de Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”. Cartea este construită asemeni unui parfum, cu notele ușoare, de vârf, însumate de copilăria lui Grenouille, apoi notele de mijloc în mijlocul cărora se ascunde adolescența și în care descoperă parfumul care-i va marca viața, ca în cele din urmă să rămână notele de bază, cu toată întunecimea lor, îmbibată cu izul crimelor comise de acesta și al terorii răspândite să prezinte tinerețea protagonistului.  În dimineța unei zile obișnuite, la o tarabă de pești, printre măruntaiele acestora, vine în lumea plină de duhori caracteristică acelor timpuri, Grenouille. Lăsat de izbeliște printre rămășițele de pește, considerat mort, urma să fie dus spre seară cu o ostilă lopată langă cei 4 frați ai săi, cu soartă asemănătoare.Însă un plânset tardiv al copilului îi redă șansa la viață, rămânând orfan după ce mama sa a fost ucisă, după tentative de pruncucidere. Grenouille este dat în grija unei doici, care îl leapădă părintelui Terrier, atunci când sesizează că este fără miros. La rându-i, și călugărul se sperie de copilul a cărui piele nu emană niciun miros. În schimb, observă cum acesta pare a-l mirosi insistent:„Lui Terrier i se năzări că pruncul îl vede cu nările, că îl cercetează atent, mai pătrunzător decât ar fi putut-o face cu ochii.” 89