Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 97

Moise Bianca
 „Povestea cameristei”,
                  de Margaret Atwood
„Povestirea cameristei” este un roman distopic, o operă de science-fiction sau de ficțiune speculativă.
Romanul este scris de autoarea canadiană Margaret Atwood și a fost publicat de către editura McClelland
and Stewart, în 1985. „Povestea cameristei” este o mărturie a unui regim totalitarist ce caută să întărească
prejudecățile indivizilor împotriva lor, scoțând la iveală rasismul, fanatismul și sexismul din inimile lor, și
folosindu-l pentru a-și instaura puterea. Este o poveste despre ură și manipulare, și până unde pot ajunge
cele două când se împletesc. Este un avertisment pentru toți oamenii care trăiesc sau vor trăi vreodată, care
arată clar că ura îți poate întuneca mințile atât de tare, încât ai ajunge să ignori orice altceva, inclusiv un
regim care se instaurează în urma unei lovituri de stat, și care începe să controleze clasele defavorizate una
câte una, până când toată lumea se uniformizează într-o clasă defavorizată, inferioară, ușor de controlat.
Caracterul memorialistic al romanului este cel care îi dă viață, veridicitate și oferă o subliniere a problemelor
pe care le prezintă. Povestea lui Offred este inexactă, amestecată, complicată. Sare de la o idee la alta,
precum gândurile unei persoane. Margaret Atwood este o autoare extraordinară, pentru că a reușit nu doar
să creeze o lume atât de complexă și un personaj atât de uman, ci și pentru că a reușit să îi insufle viață.
„Povestea cameristei” respiră, merge și te captează. Te pune să îți pui întrebările importante, să studiezi cu
atenție factorii care au ușurat munca celor care au creat această lume. Te pune să te întrebi cine ești tu, și
cine sunt ceilalți. Te pune să îți cauți libertatea, oferindu-le și altora libertatea de a fi cine sunt cu adevărat,
nu cine crezi tu că sunt.
Ce se consideră de la sine înţeles în „Povestirea
Cameristei” e premisa că singura legătură dintre
genuri este schimbul sexual, schimb în care poziţia
avantajată este cea masculină. Fără această
premisă, întreaga speculaţie se prăbuşeşte, iar
autoarea, chiar dacă arată că mecanismul
opresiunii e acelaşi, indiferent de criteriu, alege să
accentueze o reprezentare: societatea e dominată
de bărbaţi, iar femeile sunt victime. Dincolo de
utopia sa, romanul conține numeroase idei și teme
actuale, care pot conduce la discuții interesante
pe marginea lui.
87