Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3

Istrate Robert „Fahrenheit 451”, de Ray Bradbury Fahrenheit 451 cere o cameră liniştită şi timp, ca să te afunzi în universul distopic în care lumea a renunţat la cărţi, în care pompierii nu sunt meniţi să stingă, ci să aprindă focurile. Personajele majore sunt prezentate din perspectiva lui Montag, şi oglindesc schimbările prin care trece eroul, de la descoperirile de la început, la disperare, spre optimismul şi împăcarea din final. Începutul îl pune pe Montag faţă în faţă cu tânăra Clarisse McClellan, ale cărei idei îl fac să observe pentru prima dată viitorul distopic în care trăieşte. Avem de- a face cu o umanitate decadentă; cu ochii holbaţi la televizoare uriaşe, atenţi doar la filme, emisiuni sau ştiri de ultimă oră, sau pur şi simplu bârfind cu rudele pe ecran, oamenii au renunţat cu desăvârşire la activităţi intelectuale. Nu există nici un motiv de a învăţa ceva ce nu îţi va folosi la locul de muncă, iar cărţile sunt văzute ca o cauză de confuzie, şi ca o sursă de discomfort. Aflăm că străzile sunt aproape pustii, majoritatea populaţiei fiind închisă în casă, cu ochii în ecrane. Montag o întâlneşte pe Clarisse pe una dintre aceste străzi pustii, în timp ce se întoarce spre casă. Clarisse se plimbă singură pe străzi, miroase florile şi ascultă sunetele oraşului; a fost consultată de mai mulţi psihologi pe tema aceasta şi declarată nebună de câteva ori; perfect lucidă, îl învaţă pe Montag că există şi alte lucruri care contează, în afară de distracţia televizată, şi că odată, cândva, pompierii stingeau flăcările, nu ardeau cărţi. Conversaţiile lor îl fac pe pompier să aprecieze altfel viaţa, şi să-şi pună întrebări. De la Beatty aflăm cum a început omenirea să ardă cărţile, treptat, întâi simplificând literatura, apoi renunţând complet la ea. Guvernele nu au făcut decât să profite de această tendinţă. Perceput ca un comentariu asupra cenzurii, Fahrenheit 451 vorbeşte, de fapt, despre efectul tehnologiei asupra psihologiei umane. Avansul tehnologic încurajază transmiterea rapidă a informaţiei – publicul nu mai are răbdare să citească decât proză scurtă, simplă, timpul acordat lecturii se reduce, şi nu este greu de anticipat o dispariţie totală a operelor literare de amploare, o simplificare a gândirii, cauzată de simplificarea informaţiei primite. Omenirea devine din ce în ce mai comodă, până când orice fel de discomfort este eliminat – culminând cu cel intelectual. Astfel, orice stimulează gândirea, orice provocare intelectuală este respinsă şi eliminată, iar orice reprezentant al acestor provocări este şi el respins. Căpitanul Beatty spune că „nu toţi se nasc egali, cum declară Constituţia, ci sunt făcuţi egali”, prin dorinţa colectivă de simplificare a gândirii. Guvernul nu face decât să acţioneze conform acestei dorinţe, pentru ca poporul să se simtă în siguranţă. 85

Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 95