Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 94

Dima Mihail
„FERMA ANIMALELOR"
              DE
GEORGE
ORWELL 
JURNAL DE LECTURĂ
„Ferma Animalelor” este o fabulă construită cu migală; lejeritatea subiectului intră în antiteză cu
profunzimea mesajului, iar acest aspect m-a determinat să consider cartea ca pe o scriere care te inițiază
în domeniul ficțiunilor despre societate.Povestea ia amploare încă din primele pagini, astfel că Orwell ni-l
prezintă pe domnul Jones, un fermier la o proprietate numită Conacul, în care animalele nu sunt tratate
precum ar merita.Domnul Jones este, de asemenea, o persoană care apreciază peste limită gustul
alcoolului, iar animalele observă acest lucru, mai ales că lor li se oferă prilejul de a spune ceea ce gândesc,
de a simți și de a vedea.Dezamăgite de condițiile de trai, animalele pornesc o revoltă, în urma căreia
domnul Jones, alături de soție, sunt izgoniți de la propria lor fermă.Ce mă amuză pe mine este modul în
care autorul a reprezentat fiecare animal. Cert este că viața reală intră în antiteză cu ceea ce ne prezintă
el.Dacă în realitate, porcii sunt acele animale respingătoare, în opera lui George Orwell, porcii sunt
animalele cele mai impunătoare. Grohăitorii impun respect dau ordine care să fie respectate de către toate
celelalte animale.Porcii lui Orwell nu mi-au ajuns la inimă, dar există și personaje animaliere simpatice.
Reprezentativ în acest caz este Boxer, un cal bătrân și truditor, care  muncește, ducând greul fermei.Mai
sus aminteam de animalul meu preferat care se prezintă sub forma unui cal pe nume Boxer. El este cel care
mi-a atras atenția cel mai mult prin prisma faptului că este silitor și înțelept și nu se dă în lături de la nimic.
Viața lui Boxer este în primejdie, iar bătrânețea nu trece peste el.
Lumea animalelor este ierarhizată precum cea a oamenilor, în
condițiile în care, după plecarea proprietarului, ele se îngrijesc de
tot ceea ce înseamnă gospodărie.Părerea lor despre oameni este
oarecum dureroasă, stânjenitor de adevărată:„Omul este singura
ființă care consumă fără să producă. El nu dă lapte, nu face ou, e
prea slab ca să tragă plugul, nu poate fugi destul de repede ca să
prindă iepuri. Cu toate acestea, omul e stăpân peste toate
animalele. El le pune la muncă și le dă înapoi abia cât le este
necesar ca să nu moară de foame: restul păstrează pentru el. Cu
munca noastră se lucrează pământul, balegile noastre îl
fertilizează – și totuși, care dintre noi posedă mai mult decât
propria-i piele?”
În ceea ce privește inferioritatea celorlalte animale, trebuie să
menționez că aceasta este cu mult mai apreciabilă decât
superioritatea porcilor, deoarece, într-o lume perfectă, doar ei ar
exista.Ca să menționez și scopul tuturor animalelor, trebuie să mă
raportez la perioada aceea după imediata plecare a lui Jones,
când ele s-au hotărât să construiască o moară de vânt. Moara
aceasta le-a dat bătaie de cap tuturor, mai ales că, pe când să fie
finalizată, ea era dărâmată de către o entitate misterioasă.
Suspansul, cu această ocazie, nu întârzie să apară și face din
„Ferma Animalelor” un elogiu al muncii, pe de o parte, dar și un
protest ce dezvăluie al imposibilitatea progresului, incapacitatea
de a realiza proiecte mărețe într-o lume guvernată de nedreptate
socială.
84