Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 75

Aldea Alina Maria
SUPRAVIEŢUIREA LUI HITLER
Hitler este cel mai cunoscut personaj al Celui de-Al Doilea Război Mondial, datorită uciderii celor 6 milioane
de evrei, căci își dorea să extermine această rasă. Cărţile de istorie ne spun că Adolf  Hitler s-a sinucis
alături de iubita sa, Eva Braun, la 30 aprilie 1945, în buncărul său din Berlin. El a ales să se împuşte în cap,
iar Eva să înghită cianură, speculându-se că ultima ei dorinţă ar fi fost să arate bine atunci când moare. Se
spune că trupurile lor au fost transportate într-o grădină din apropiere, unde au fost arse. Osemintele
cuplului nazist au fost găsite de trupele ruseşti şi duse în ţara lor, lăsând întreaga omenire să creadă că cei
doi s-au sinucis pentru a nu fi găsiţi în viaţă de inamici.  Asta până în 2009, când unui arheolog din
Connecticut, Nicholas Bellatoni, i s-a permis să colecteze mostre ADN din fragmentele umane găsite
atunci.  Acest lucru a stârnit numeroase reacţii în întreaga lume, deoarece ADN-ul nu se potriveşte cu orice
alte date ale materialului genetic, care se presupune că ar fi aparţinut lui Hitler, dar nici măcar nu se
potriveşte cu ADN-ul familiei Evei Braun.
Există câteva teorii despre posibila supravieţuire a lui Hitler  și majoritatea duc în aceeaşi direcţie:
Argentina. Paraguay, Columbia, Brazilia, Uruguay, Mexic, Guatemala, Chile, Ecuador şi Bolivia sunt ţări
cunoscute pentru susţinerea pe care au acordat-o foştilor membri ai regimului lui Hitler. Însuşi fostul
preşedinte al Argentinei, Juan Peron, a fost un simpatizant al lui Hitler. Una dintre cele mai cunoscute
poveşti îi aparţine lui Philip Citroen, care susţine că l-a întâlnit pe Hitler în 1954, în Columbia, într-o zonă
populată de nazişti la nordul capitalei, Bogota. Acesta a abordat agenţii CIA, spunându-le că a întâlnit un
om care semăna izbitor cu Hitler, însă fără prea multe rezultate. 
65