Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3

discuri vândute în lumea întreaga. În 1964, ei au ocupat primele 5 poziții ale „Hot 100” din revista „Billboard”, realizare care nu a mai fost repetată. În 1965, cei 4 au fost desemnați Membri ai Ordinului Imperiului Britanic. În timp ce inițial au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu au primit laude atât din partea criticilor, cât și din partea ascultătorilor, neegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și- au dovedit nu doar talentul de muzicieni, ci au pășit granița spre cinematografie, și în particular, în cazul lui John Lennon, spre activism politic. Aceasta trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen mondial, cu fani care-i adorau pe membri, cu adulații isterice si condamnări din partea comentatorilor culturali și nu numai, printre care și Frank Sinatra. O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley, în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel din care răzbătea Elvis), iar o parte era cauzată de reacția neîncrezătoare cu privire la lungimea părului membrilor „The Beatles”. Lennon a afectat imaginea „The Beatles” încercând să influențeze lumea, când a afirmat într-un interviu că religia creștină este pe moarte, susținând că Beatles e mai populară ca Iisus. În cele din urmă, și-a cerut scuze, după ce a fost criticat foarte dur de către grupuri religioase, după ce albumele lor au fost interzise sau chiar arse în țări din America de Sud. Urmărind versurile din celebra piesă „Imagine”, John Lenon a dorit să atace însuși conceptul de religie, de divinitate, de rai și de iad, de viață de după moarte, din versuri sugerându-le oamenilor că fără religii și războaie ar exista pace în lume. De asemenea, „God” – scrisă tot de el, afirmă că Dumnezeu este un concept prin care se măsoară suferința și că el nu crede în magie, în Biblie, în tarot, în Hitler, în Iisus, în Kennedy, în Budha, în Mantra, în Gita, în Yoga, în Elvis și nu crede nici măcar în „Beatles”, ci crede doar în el însuși și în realitatea vieții lui. După un concert de succes din 1966, și-au concentrat forțele în studioul de înregistrari, noile compoziții și experimente muzicale ridicându-le reputația artistică in mod remarcabil, păstrându-și uriașa popularitate. Însă soarta financiară a grupului a luat o întorsătură nefavorabilă atunci când managerul lor, Brian Epstein, a murit pe 27 august 1967. 61

Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 71