Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 67

umană continuă să existe undeva anume, prin mijloace naturale sau și supranaturale, după ce moartea
corpului a avut loc. În multe viziuni populare aceasta își continuă existența adesea într-un tărâm imaterial
sau spiritual. Opiniile principale cu privire la viața de apoi provin din mitologie, religie, ezoterism si
metafizică. Moartea nu este, de fapt, extincție, ci o trecere către  următoarea etapă  de evoluție, care poate
fi mai plăcută sau mai neplăcută, în funcție de faptele, intențiile și gândurile individului.
Se abordează într-un capitol problema procesului psihologic și spiritual al morții. Calea spirituală nu poate
fi decât rezultatul unei abordări esențial individuale, chiar dacă se face în mijlocul altora si al lumii. Calea
este firul roșu al celei mai profunde cunoștințe care traversează toate religiile și tradițiile spirituale. Omul
care se angajează în el va înțelege apoi semnificația evoluției: evoluția sa personală și conexiunea sa cu cea
a întregului univers. În contact cu calea, el va fi învățat mijloace fizice, psihologice, intelectuale și  spirituale
pentru a-și găsi  propriul loc în univers, pentru a-și îndeplini cel mai înalt destin.
Prin urmare, lucrarea discutată  capătă valoare și utilitate tocmai datorită autorului  care, bazându-se și pe
experiența personală, reușește să obțină o imagine de ansamblu despre ceea ce înseamnă „LUME și VIAȚĂ”.
57