Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 55

       Există mai bine de 83 de forme acceptate de ortografiere a numelui lui Shakespeare. Însuși bardul a
manifestat dificultăți în a-și scrie cum trebuie numele. S-a semnat în cel puțin șase moduri cu o caligrafie
din ce în ce mai dezordonată: Shackper (într-o declarație din 1612), Shakspear (într-un contract din
1612), Shakspea (într-un contract de ipotecă), Shackspere (în 1616 pe prima pagină a testamentului),
Shakspere (a doua pagină a testamentului) și, în sfârșit, Shakespeare (pe, ai ghicit, a treia pagină a
testamentului). Cel puțin a reușit încet, încet să se apropie de varianta corectă.

    Copiii din flori au jucat întotdeauna un rol esențial în piesele lui Shakespeare, așa că n-ar fi nicio
surpriză să fi avut el însuși unul. Astfel Shakespeare l-a botezat pe Will Davenant, născut în 1606, dintr-o
presupusă legătură adulterină a lui cu nevasta primarului din Stratford, localitate în care scriitorul
revenea periodic pentru a-și vizita familia. Despre Devenant, Samuel Butler spune cândva: “Părea că
scrie cu aceeași ușurință cu care scria Shakespeare, și semăna izbitor de mult cu acesta.” În absența unui
test ADN, nu vom cunoaște niciodată adevărul asupra acestei afirmații. Apoi, este de notorietate
disponibilitatea sa pentru relații homosexuale, unii speculând chiar că Doamna Bruna din Sonete ar fi
fost, de fapt, protectorul său, lordul Southampton.

     Există voci care susțin că un om cu origini atât de umile și cu o educație atât de puțin aleasă nu avea
cum să scrie acele piese minunate. Unii merg pănă într-acolo încât spun chiar că Regina Elisabeta I a fost
cea care a scris piesele lui Shakespeare, desi cum ar mai fi putut scrie după moartea ei, în 1603, rămâne
un mister.
45