Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 49
Și poate cel mai grav este că, indiferent de legile sau
regulile pe care le-am născoci pentru a o proteja, limba
română va continua să se transforme, pentru a servi
tuturor, de la IT-iști la bucătari, de la doctori la gunoieri.
Oricât de tristă este această transformare, ea reflectă
societatea noastră : cât de disperați suntem după
schimbare? Câți dintre termenii englezești pe care îi
folosim zi de zi sunt necesari și de neînlocuit?
Ne dezbină sau nu starea de azi a limbii noastre ? După
părerea unora, limba contaminată este o îmbunătățire, sau
să vorbesc pe ințelesul tuturor, o „updatare”. Eu prefer să
nu vorbesc romgleza, ci limba mea maternă și cât mai
multe limbi străine. Aceea este o limbă contaminată – când
punem în apă orice soluție, contaminăm apa limpede, de
izvor, nu-i așa? Sper că v-ați prins ce facem azi cu limba
noastră.
Opinia lui Angheluță Alice:
După părerea mea, introducerea structurilor lexicale englezeşti în toate limbile vecine şi nu numai în
comunicarea de zi cu cu zi a românilor este absolut normală, având în vedere faptul că trăim într-o țară
europeană, țară care nu doar că face parte din Uniunea Europeană, dar are şi fel de fel de legături sau parteneriate
cu țări în care engleza este o limbă de bază. Este absolut normal să mai scăpăm câte un cuvânt englezesc atunci
când vrem să purtăm o conversație, asta mai ales din partea studenților sau elevilor care studiază această limbă;
asta ca să nu vă aduc aminte şi de clasele care au profil de bilingv engleză, franceză sau chiar intensiv germană. Nu
putem acoperi România sub un glob gigantic de sticlă şi să nu permitem evoluția acesteia, având în vedere noile
inovații pe care le suportă generațiile acestor vremuri.
Nu folosirea anumitor cuvinte englezeşti în vocabularul românesc reprezintă problema, ci persoanele care
folosesc aceste cuvinte combinate nepotrivit, transformând această exprimare a generațiilor actuale într-o „limbă
de tinichea”, cum o numește Andrei Pleșu, într-un articol din „Dilema veche”. Acele persoane care se cred mai
interesante dacă vorbesc această limbă de origine anglo-americană, acele persoane care îşi permit să folosească
structuri lingvistice englezeşti, deşi habar n-au să le pronunțe corect generează „limba de tinichea”. Şi cele mai
insuportabile persoane sunt acelea atât de frustrate și de orbite de influențele occidentale, încât uită de unde au
plecat, uită ce limbă au în sânge, uită că până să le intre-n cap fițele „in the ass”, au trăit în familii în care bunicii
nu se rușinau de ie și opinci şi că în copilărie au băut lapte direct de sub țâța vacii.
Consider că atunci când vrei să foloseşti în comunicare limba romgleză (aşa cum o numesc criticii literari) trebuie
să fii stăpân pe ambele limbi implicate, să foloseşti cuvintele de împrumut atunci când este cazul şi – cel mai
important – să nu uiți niciodată de unde ai plecat şi ce limbă te-au învățat părinții să vorbeşti atunci când erai mic.
39