Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 43

Diaconu Alexandru
Universalul Brâncuși
Constantin Brâncuși este
considerat geniul artei
contemporane datorită
contribuțiilor covârșitoare la
înnoirea limbajului și viziunii
plastice în sculptura
contemporană.
              Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea
copil al lui Radu Nicolae Brâncuși  și Maria Brâncuși, familia lui este una
înstărită şi respectată prin părţile locului. Acesta era bătut de către fraţii mai
mari şi de către severul său tată, fapte care l-au făcut încă de mic să plece de
acasă. Spre deosebire de tatăl său, care îl bătea cu nuielele, mama sa era o
femeie cu suflet bun, pe care o pomenea adesea cu nostalgie şi despre care
vorbea cu multă tandreţe. La vârsta de 7 ani, el este trimis pe câmpiile de la
poalele Carpaţilor, cu turma familiei, în loc să meargă la şcoală. Pentru a-şi
ocupa timpul, el începe să sculpteze în lemn diverse lucruri folositoare pentru
casă. La 9 ani, pleacă  la Târgu Jiu, unde lucrează într-o vopsitorie, apoi la
Slatina, într-o băcănie. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face
cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din
materiale găsite în prăvălie. Gândindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte
aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova
în 1894.
              În 1903, primește prima comandă a unui monument public:  bustul
generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din
București, singurul monument public al lui Brâncuși din capitală.
33