Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 38

Dorobăț Mihai
MODELUL PROUSTIAN IN
ROMANUL CAMILPETRESCIAN
Personalitate marcantă a literaturii române in perioada interbelică, prozator tenace, dramaturg, poet,
teoretician al romanului, filozof, cronicar, Camil Petrescu, un admirator al operei lui Marcel Proust, iși
justifica, pe buna dreptate, titlul de întemeietor al noului roman românesc. Răspândirea operei lui Proust se
înscrie într-un vast proces de asimilare a unor valori literare. Pledoaria lui Eugen Lovinescu pentru
modernism si roman citadin corespunde miscarii de innoire resimțită de literatura noastră. Tendințele
novatoare pot fi semnalate mai ales în domeniul romanului.
Cât priveste critica literară românească, interesul manifestat față de opera lui Proust a fost considerabil si a
crescut continuu. Exercitiul critic aplicat asupra unor lucrari de anvergura a solicitat subtilitate, intelegerea
noului, capacitate de a lupta cu semnificatiile complexe ale unui text rebarbativ in aparență,in realitate una
din culmile artei narative.
Desi au trecut ani destui, „Noua structura si opera lui Marcel Proust”,  rămâne un text fundamental al criticii
românești contemporane. Camil Petrescu are ideea fericită de a vedea în Proust pe unul din principalii
reprezentanți ai noii spiritualități europene. Ilustrând experiența personală a autorului, „Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi” constituie debutul de romancier al lui Camil Petrescu. Opera anunță
începutul unei ere noi in evolutia genului, confirmând prezența implantului proustian in tradiția romanului
nostru din prima jumatate a secolului al XX-lea. Elementul inedit vizează structura, perspectiva narativă,
raportul autor-narator-personaj, formulei românești tradiționale adaugându-i-se discontinuitatea
narațiunii, absența liniarității în expunerea subiectului, renunțarea la conceptul de fabulație în sine în
favoarea impactului pe care îl produc circumstanțe concrete din cotidian asupra actului de conștiință.
Autorul anulează, realmente, convențiile discursului calofilic, impunând analiza psihologică, descrierea
trairii autentice și a conștiinței subiective, inserarea, in textul beletristic, a faptului frust, a informației
documentate.
Editat şi promovat de Al. Rosetti (opera apare în două volume, la Editura Cultura Naţională din Bucureşti şi
este difuzată la începutul lunii noiembrie a anului 1930), romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război” produce un efect de breşă în interiorul fenomenului.
 Într-o conferinţă, la Ateneul Român (15 mai, 1943), Camil Petrescu dezvăluie procesul devenirii acestui
roman: „Din motive care rămân numai pentru mine, aveam nevoie în anul 1929 de bani şi atunci m-am
adresat celui mai luminat dintre editorii noştri, profesorului Al. Rosetti, care pe vremea aceea dirija Editura
Cultura Naţională. I-am spus că vreau să scriu un volum de nuvele. Ideea l-a încântat, dar am spus că am
nevoie cât mai repede să scriu. Mi-a explicat că este ceea ce vrea, deoarece fiind la începutul lui martie ar fi
vrut ceva pentru mai. M-a întrebat care ar fi prima nuvelă, spre a-i da titlul volumului. Mă gândeam adesea
că prima nuvelă s-ar petrece în preziua declarării războiului şi atunci i-am dat acest titlu care a rămas. Ne-
am înțeles, prin urmare, că va apare un volum de nuvele. Am dat amănunte despre alte nuvele care ar fi
putut apare acolo. Am scris în 15 zile prima nuvelă, dar n-a fost nuvelă, fiindcă s-a întins atât de mult, încât a
luat 150 de pagini. M-am dus la profesor şi i-am explicat marea încurcătură. A fost părerea mea de a-i pune
încă 70 de pagini şi să-l fac roman de 220 de pagini”.
28