Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 34

Cele mai vechi piese de teatru care se produc în Londra pentru a fi recunoscute sunt considerate ultimele
două sau toate cele trei părți ale lui „Henry VI” în jurul anului 1590-1592. Nu este sigur dacă el a scris
toate sau numai părți ale acestor istorii inferioare. Primele sale lucrări publicate, totuși, au fost lungile
poezii „Venus și Adonis” (1593) și „Violul Lucreției” (1594).Cele mai renumite sonete ale sale au început,
de asemenea, la începutul anilor 1590, deși nu au fost publicate împreună până în anul 1609.
În 1603, compania lui Shakespeare a câștigat patronajul regal și a devenit cunoscută sub numele de
Regele. În 1608, au preluat Teatrul Blackfriars de interior, pentru care Shakespeare și-a scris ultima
comedie romantică, probabil cu o colaborare cu alți dramaturgi: Pericles, Cymbeline și The Winter's Tale.
Piesa finală scrisă în întregime de Shakespeare înainte de pensionare la vârsta de 47 de ani este Tempest
în 1611.
Se crede că el sa întors apoi la Stratford-on-Avon, probabil pentru a trăi viața unui domn provincial cu
familia sa supraviețuitoare în a doua casă cea mai mare a orașului, cumpărată cu câștigurile sale
teatrale. Se pare că a continuat să-și petreacă ceva timp în cercurile de teatru din Londra, ajutând la
scrierea lui „Henry al VIII-lea” și eventual alte două piese în 1613. A murit în 1616.
Ni se spune continuu că Shakespeare este „universal”. El apelează la emoțiile și gândurile care fac parte
din natura umană eternă. El subliniază adevărurile universale.  Cuvintele sale transcend rasa și cultura,
după cum arată traducerea lor în toate limbile de pe pământ și popularitatea lor la nivel mondial, timp
de patru secole.
Shakespeare a scris într-un moment în care lumea feudală, aristocrată, a fost înlocuită de una nouă, pe
baza expansiunii comerciale și a individualismului. Deși el a scris adesea despre împărați și regine,
aceștia nu erau monarhii gândiți de Dumnezeu, ci mai degrabă niște indivizi din carne și sânge, cu grele
păcate și ambiții foarte umane. Dar căuta constantele care depășesc modurile imediate, în schimbare.
Închei prin a spune că Shakespeare nu este grozav pentru că s-a ocupat de aceste probleme când nimeni
altcineva nu a făcut-o. Alții au făcut-o, cu siguranță. Îmi imaginez că cei mai mulți artiști ai timpului au
făcut asta într-o oarecare măsură. Shakespeare este minunat pentru că tocmai a scris mai bine decât
oricine altcineva despre aceste lucruri căutând mai profund, explorând mai mult, scriind mai elocvent și
mai mult decât oricare alt dramaturg atunci sau de atunci. Consider că de aceea își merită locul în vârful
ierarhiei canonice universale.
24