Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 120

De reflectat la această perspectivă propusă, surprinzător, de către un om din interiorul sistemului…  J.T.
Gatto îşi continuă astfel demonstraṭia: „Oare coloniştii erau genii? Nici pe departe; adevărul este că nu e
nevoie de mai mult de 100 de ore ca să înveṭi pe cineva să scrie, să citească şi să socotească, atȃ t timp cȃ t
ai un public doritor şi pasionat. Secretul este să aştepṭi pȃ nă respectivul te roagă să îl înveṭi, iar apoi să te
mişti repede, pȃ nă nu-i trece cheful.”
Soluṭiile pe care le întrevede Gatto merg în direcṭia reîntoarcerii educaṭiei în sfera cooperării voluntare
fireşti şi a comunităṭilor: în familie ( homeschooling), în parohie, în firmă, în comunitatea locală, în şcoli
private, organizaṭii profesionale etc.  Astfel, ar fi de menṭionat observaṭiile concrete pe care Gatto le face
în legătură cu un anumit număr de şcoli de elită private din spaṭiul american şi care produc în mod regulat
absolvenṭi care se descurcă foarte bine ulterior în viaṭă, mulṭi ajungȃ nd lideri.  Într-un program de 14
puncte sistematizat de autorul volumului se regăsesc:
1. „Teoria naturii umane aşa cum se desprinde ea din istorie, filosofie, teologie şi literatură”. Ce pretext
frumos pentru integrarea studiului aprofundat al literaturii universale  în curriculumul romȃ nesc!
2. „Abilităṭi specifice alfabetizării active (nu doar audiat şi citit, ci şi scris şi vorbit în public, în mod repetat
şi sistematic)”. Argument de luat în calcul pentru promovarea, la noi, a cursurilor de „dezbatere, oratorie
şi retorică”…
3. Înṭelegerea formelor instituṭionale majore (sistemul de justiṭie, corporaṭiile, armata, sistemul de
învăṭămȃ nt);
4. Exersarea repetată a bunelor maniere şi a politeṭii ca bază a oricăror relaṭii;
5. Efortul independent;
6. Sportul solicitant fizic ca sursă de graṭie şi eleganṭă, dar şi ca practică în gestionarea durerii şi a
situaṭiilor de urgenṭă;
7. O cȃ t mai completă teorie de acces în orice loc şi către orice persoană;
8. Asumarea responsabilităṭii   ̶  întotdeauna, şi întotdeauna de livrat mai mult decȃ t s-a cerut;
9. Dezvoltarea unui cod personal de conduită ( în producṭie, în comportament şi moral);
10. Familiarizarea cu arta mare (capital cultural);
11. Dezvoltarea puterii de observaṭie riguroasă şi pătrunzătoare, inclusiv prin mijloace precum desenul;
12. Abilitatea de a gestiona provocările de orice fel;
13. Dezvoltarea obiceiului de a trage cu prudenṭă concluziile ce se impun în diversele raṭionamente;
14. Dezvoltarea constantă a puterii de judecată, precum şi testarea permanentă a judecăṭilor anterior
făcute în lumina acurateṭei lor.
 De acest program îndrăzneṭ şi realist ar trebui să ṭinem cont cu toṭii, dar în special conceptorii de
curriculum de la noi.  Mai cu seamă că se vorbeşte insistent, de ceva timp, de necesitatea reformei…
110