Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 119

Prof. Mihaela Ştiubianu
CURRICULUMUL ASCUNS
AL ÎNVĂ Ṭ ĂM Ȃ NTULUI
AMERICAN
Motto: „Asupra culturii noastre se repede un viitor care ne va pretinde să învăṭăm
înṭelepciunea experienṭei nemateriale; un viitor care ne va pretinde, ca preṭ de
supravieṭuire, să urmăm calea unei vieṭi natural care este economic din punct de
vedere material. Aceste lecṭii nu le vom învăṭa la şcoală, aşa cum este ea azi.”
John Taylor Gatto
Apărut în traducere, în 2016, la Editura Anacronic, volumul „Cum suntem imbecilizaṭi.
Curriculumul ascuns al şcolarizării obligatorii”, semnat de John Taylor Gatto,
reprezintă cea mai cunoscută şi radicală critică a sistemului public de şcolarizare.
Însuşi Gatto evită termenul „educaṭie” atunci cȃ nd vorbeşte de şcoală, pentru simplul
fapt că „instituṭia şcolii şcoleşte foarte bine, dar nu educă   ̶  acesta este un aspect
intrinsec al însuşi felului în care a fost concepută.”
În cei circa treizeci de ani în care autorul a predat în diferite şcoli generale şi a cȃ ştigat
în mod repetat premii de „profesorul anului” în zona New York, s-a copt tot mai clar în
el conştiinṭa că face lucruri bune numai în măsura în care reuşeşte să se sustragă
vigilenṭei establishment-ului educaṭional. Astfel, J.T.Gatto a sintetizat  propriile greşeli
(şi, implicit, ale sistemului)  într-o listă inedită:
1. Confuzia. „Tot ceea ce predau este scos din context.(…) Predau prea multe:
traiectoria pe orbită a planetelor, legea numerelor mari, sclavia, adjectivele, desenul
architectural, (…), întruniri, oaspeṭi neaşteptaṭi, exerciṭii de evacuare în caz de
incendiu, limbaje de programare pe calculator, şedinṭe cu părinṭii, (…)”
2. Încadrarea în clase
3. Indiferenṭa. „(…) lecṭia clopoṭelului este că nicio treabă nu merită terminată, aşa că
de ce să ne pese prea mult de ceva?”
4. Dependenṭa emoṭională. Aceasta s-ar realiza prin utilizarea sistemului
pedeapsă/recompensă: „cu steluṭe, semne de văzut roşii, zȃ mbete şi încruntături…”
5. Dependenṭa intelectuală. „Elevii cuminṭi aşteaptă un profesor care să le spună ce să
facă.”
6. Respectul de sine provizoriu
7. Nu te poṭi ascunde.  Această „lecṭie” este astfel explicată de Gatto: „Aloc şi un soi de
şcoală prelungită, care se numeşte temă pentru acasă, în aşa fel ca măcar efectul de
supraveghere, dacă nu supravegherea în sine, să se transmită şi la elevi acasă, unde ei
ar putea altfel să-şi folosească timpul liber ca să înveṭe ceva neautorizat de la un tată
sau o mamă, prin explorări personale, sau făcȃ ndu-se ucenici la vreo persoană mai
înțeleaptă din vecini.”
109