Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 116

Dobrin Teodora Învățământul centrat pe nevoile elevului Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul activității instructiv-educative, profesorul  îndeplinește roluri cu mult mai nuanțate decât în școala tradițională. În abordarea centrată pe elev,  succesul la clasă depinde de competențele cadrului didactic de a crea oportunitățile optime de învățare pentru fiecare elev. Din punctul meu de vedere,  acesta are un rol foarte important în dezvoltarea elevului, deoarece copilul analizează orice detaliu la fiecare om cu care ia contact. Pentru a-ți place,  contează orice, de la aspectul fizic până la cum te comporți cu elevul.   Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o sensibilitate deosebită pentru adaptarea la condiții noi. Orice profesor trebuie să știe cum să atragă elevul și să-l facă să își dezvolte gândirea prin activități plăcute acestuia. Metodele de învățare trebuie să fie axate și pe nevoile elevului de a se descurca în jocul vieții crunte, uneori terminându-se cu un GAME OVER neașteptat. Bunul mers al procesului de învățământ și rezultatele obținute depind de metodele utilizate. Mulți profesori aleg să fie genul de cadru didactic exigent, de care îți este foarte frică și înveți doar de teama de nu a rămâne corigent, însă aceștia nu înțeleg că unii elevi vor uita tot ce au învățat în maximum o săptămână. Din punctul de vedere al unui elev - al meu – cred că profesorii ar trebui să fie o combinație între exigență, amuzament și mai ales să aibă idei distractive pentru a-i determina pe copii să  înțeleagă mai bine materia respectivă. Să ne facă să o îndrăgim! Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziția profesorilor, de a căror cunoștințe si utilizare depinde eficiența muncii educative. Ioan Cerghit consideră că metoda este „o  cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda, care reunește într-un tot familiar eforturile profesorului și ale elevului.” Utilizarea  metodelor distractive  antrenează elevii într-o continuă participare și colaborare, crește motivarea intrisecă, deoarece li se solicită să descopere fapte, să aducă argumente pro și contra. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranță față de ceilalți și sunt eliminate motivele de stres, iar emoțiile se atenuează. În concluzie, de la cea mai mică vârstă, copilul are nevoie de susținere din partea profesorului, deoarece chiar dacă greșește la un test sau la orice altă activitate, acesta trebuie certat într-un mod nesupărător, pentru că îi asta îi poate da mai multă încredere în el.  106