Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 110

Andreea Istrate
,,DEZORDINEA PREVENTIVĂ”
DE MATEI VIȘNIEC
Înainte de a trece la recenzia propriu-zisă, aș vrea să povestesc, în două-trei rânduri, despre relația mea cu
această carte. Am luat-o în mână și nu am mai lăsat-o. Am citit-o minunându-mă de talentul lui Matei
Vișniec de a reda, într-o maniera simplă și ușor de parcurs, câteva dintre catostrofele lumii. Subtilitatea
fiecărei idei pe care o transmite este fantastică! Din punctul meu de vedere, cartea poate intra în grațiile
oricărui cititor atâta timp cât acesta are sufletul și mintea deschise către noi idei. Este o carte revelatoare.
,,Dezordinea preventivă” de Matei Vișniec redă toxicitatea presei actuale, plină de informații care
robotizează individul după un sistem crud, dezumanizat: dorința de eșec. Personajul principal al cărții,
George, intră în lumea presei și prin perspectiva sa ne este redată adevărata față a jurnalismului: dorința
de a manipula o masă de oameni, dorința de război, dorința de luptă. De ce este importantă această carte,
până la urmă? Cele trei sute de pagini poartă adevăruri care trebuie aflate, arată setea oamenilor de
conflict și de ură. Ne poate îndruma către ce să credem și ce să observăm pe viitor. Ne educă în coexistența
/ dependența noastră de mass-media.
Autorul evidențiază următoarea idee: oamenii urmăresc știrile catastrofale, groaznice, terifiante. Știrile
 care să-i facă să simtă că sunt norocoși și că viața lor este ușoară. În această carte e redat faptul că o știre
cu șapte morți este banală pe lângă o știre cu cinci mii de morți. Cifrele catastrofale aduc un rainting mai
mare. Oamenii devin dependenți de scandal, de război și această dependență e alimentată de intenția
manipulativă a jurnaliștilor care își doresc această putere, de a robotiza.
De asemenea, această carte reliefează un lucru esențial pentru relațiile interumane. Cele mai multe
dintre știri sunt eronate sau exagerate. Iată un citat care poate susține acest lucru: 
,, Articolul începe normal, cu ce se stie, taifunul se deplasează destul de repede, se înregistrează
vînturi violente care ating 250 de kilometri pe oră, (...) și tot așa...În timp ce-i citești articolașul simți
însă printre rânduri o anumită frustrare a tipului, întrucît nenorocitul de taifun nu a provocat victime
omenești...(...) Prin urmare jurnalismul face o piruetă și începe să ne spună că (...) taifunul ar putea
înainta pe o traiectorie similară cu un alt taifun care a provocat moartea a 5.000 de persoane în 1959!
Gata. Cuvântul moarte a fost plasat! Ce știre bună!”
Acestei cărți îi poate fi asociată o artă - arta înțelepciunii. Într-un mod simplu, dar original, ne este adusă la
cunoștință revelația lumii moderne: mass-media vrea să controleze populația. Adevărul este că nu totul se
întâmplă precum este redat la știri. Cuvintele ,,șoc” și ,,cutremurător” ne-au intrat în vocabular, deja nu
mai înseamnă nimic pentru noi. Jurnalismul relatează partea negativă a omenirii, iar Matei Vișniec trage un
semnal de alarmă asupra acestui lucru. 
100