Revista PP Paradigmele Postmodernitatii 3 | Page 104

Cuvântul ,,islam” nu apare menționat nici măcar o
singură dată, dar sistemul vizat este, fară îndoială,
islamismul radical. Omul era îndoctrinat încă din
primele clipe ale vieții, astfel încât la pubertate, când
personalitatea umană caută răspunsuri, acesta este
deja un credincios perfect, „incapabil să-și imagineze că
ar fi putut exista un alt fel de a trăi această viață”:
,,Dumnezeu e mare, are nevoie de devotați perfect
supuși, urăște încrezuții și pe cei preocupați de propria
persoană ( Gkabul, titlul doi, capitolul 30, versetul 619 )”
( pag.39). ,,Inspecția periodică era, pentru a spune
astfel, un adevărat sacrament, un eveniment important
în viața credinciosului, era un act liturghic la fel de
important precum Cezura pentru băieți, Rezecția pentru
fete, cele nouă rugăciuni zilnice, Marea Rugăciune de
Joi, Siamul, cele opt zile sfinte ale Abstinenței totale,
Zira, Ziua Răsplății care onora drept-credincioșii
meritorii, precum și Așteptarea de cursă lungă sau Zibi,
incredibila Zi Binecuvântată în care puteau fi văzuți
fericiții aleși pentru pelerinaj luând drumul Locurilor
sfinte.” ( pag.74-75)
94
„Cum ar fi,
totuși, dacă?”
Un asemenea roman poate șoca încă
de la prima pagină, după ce ai citit
motto-ul: ,, Poate că religia te face
să-l iubești pe Dumnezeu, însă nimic
nu are mai multă forță decât ea în a
te face să detești omul și să urăști
omenirea”. O primă afirmație care
poate arunca în aer grupurile de
apărători cu orice preț ai religiei și
care poate deschide o primă discuție
interesantă.