14
Pe drumul gloduros dintre bordeie
Ajungi la cimitirul de sub coastă.
Un drum lung,cu un “Hristos de tinichea”,
Cu fântâni burduşite de năpastă.
Sub poala dealului adăpostit,
Blestemat şi părăsit,
Stă cimitirul vechi şi nou sadea.
În dreapta,cruci ofilite,buruieni,
Morţii precipitaţi după război.
Dar ce e jalnic e că
Trupurile,fără conştiinţă-adecă,
Şi-au mutat pardesiele
Şi se joacă în curtea noului cimitir.
Aici,cimentate,sicriele
Poartă dureri şi taine de safir.
Şi nucul de la capul mortului
Spânzură suflete în vid.
Li-e poftă de sete,li-e gâtul arid
Şi viermii pocnesc sătui în găvanele capului.
Alături,mlaştina păpuroasă le poartă regretele
În lumea de dincolo împreună cu pietrele
De care se împiedică copitele vitelor,
Ce calcă cu membrele lor amintirile efemerului.
Ce soartă crudă aduce taina stelelor
Şi ce sfârşit omului,actorului.
Jos,sub coastă
Revista Orizonturi Literare
24