Orizonturi Literare/ sepembrie 2013 5
Am pornit cu idei în viaţă
care m-au făcut să-mi doresc
să trec peste orice greutate
de unele persoane să nu mă-ndoiesc.
poate am făcut greşeli cu intenţie
sau poate au fost fără să ştiu,
ştiu doar că amarul cu vin rece nu se-nneacă
şi nici prin amurgul sentimentelor pustii.
Până-n prezent am trudit şi-am reuşit
să perseverez în ceea ce fac,
mi-am pus o ţintă
mi-am atins ţelul
de când viaţa mea
se comportă precum oţelul.
Dintr-o sută de oameni doar doi mi-au arătat interes,
nu mă interesau mai mulţi,
doar speram să găsesc oamenii potriviţi
cu care să lucrez.
Înainte de toate am ales credinţa ca tovarăş
pe drumul presarat cu pietre ascuţite,
şi prietenia ca înger păzitor,
peste al nostru suflu nemuritor.
Pentru că ea uneşte
şi leagă oamenii,
ea trudeşte,
şi destinele le pictează,
ea acordă sunet,
acolo unde e tăcere,
că noi fiind prieteni
trudim din plăcere
şi facem o revistă
încet...încet...
să ia fiinţă.
Împreuna cu voi a evoluat,
o revistă care creşte ne-ncetat,
o revistă care vorbeşte de la sine,
prin compoziţiile sale fine.
Comunicarea este cuvântul cheie
care aduce înţelegere,
de-i vei asculta pe cei din jur
vei observa că niciodată nu eşti singur.
Cuvinte calde presărate cu amor,
cuvinte care descriu un decor,
cuvinte care pictează peisajul astral,
cuvinte care ne învăluie mintal,
sunt prezente în paginile aurii,
a unei reviste cu ochii purpurii.
Sunetul rece a corzilor de chitară
se stinge în fundalul decorat
cu urechi ce-ascult frumosul,
Ce merită promovat.
Hai împreună să formăm,
O revistă cu auzul fin,
Gata să sară-n ajutorul
Oricărui talent divin.
Că pentru voi am lucrat
în toate aceste zile,
să vă arătăm iubirea
printre ale noastre file.
Dragomir Mihai-Viorel