Revista Orizonturi Literare septembrie 2013 - Page 26

26 Orizonturi Literare/ sepembrie 2013

Iluzie circumscrisă

de Grosu Mădălina

Privesc printr-un ciob de sticlă inrămat

Lumea, în amorțeala ei,

În afara umbrelor de sub graffiti.

M-am plimbat cu acvariul cu țipari în brațe,

Ei sunt singurii vii pe care-i mai cunosc.

Strada parcă nu se mai termină,

Cerul alb, copacii negri,

Pământul de parcă n-ar fi.

Un toxic te face să uiți pe unde calci

Și lacurile sunt ceruri cu apă

O dată pe an.

Vezi în ele albastru, vezi nori, avioane

Și încă tind să le caut înapoi, deasupra

Au șters cu radiera tot.

Le vor creiona din nou

Când se vor naște alți zei.

O dată pe an

Îmi las țiparii în cerul cu apă

Și ei se bucură,

Își gâdila burțile de alți pești mai mici

Care se nasc și dispar la secundă,

La întuneric mergem acasă.

Când totul se metamorfozează în umbre

Noi doar le îngânăm bocetul.