Vă mai ofer una dintre multele contemplaţii ale artistului:
„Dar poate asta înseamnă să fii artist. Să fii gol pe dinăuntru. Să te hrăneşti cu ură şi acţiuni josnice. Să devii un mare nimeni care se târăşte prin excrementele oamenilor care te arată cu degetul. Să influenţezi negativ suflete nevinovate. Dacă asta înseamnă să fii artist, atunci se pare că am atins apogeul.”
Am scris mult la viaţa mea, dar nu am ieşit la suprafaţă. Pot spune că doar cartea „Un artist ca mine” a fost demnă să apară în faţa voastră. Nu în ultimul rând, nu am putut sării peste un element esenţial, „dragostea”. Suntem oameni, iubim. Deşi în această carte nu veţi da peste povestea tipică de dragoste, vă veţi confrunta cu o „dragoste” bolnavă, misterioasă, confuză, tacită şi poate chiar inexistentă. Rămâne la atitudinea cititorului să o transforme după bunul plac. Poate unii cititori nici nu vor simţi prezenţa „dragostei” în această carte.
Dacă nu v-am plictisit destul, atunci tot ce pot să vă mai spun în continuare este să citiţi măcar câteva rânduri, să îmbrăţişaţi această carte „ciudată”, să vă acomodaţi cu ideea că nu este un best-seller şi că nu o puteţi găsi pe rafturile din librării. Vă doresc o lectură plăcută şi mulţumesc în avans celor care îşi iau inima în dinţi, comandă această carte şi o răsfoiesc cu sufletul la gură.
Numai gânduri bune!