Revista Orizonturi Literare Revista Orizonturi Literare - august 2013 - Page 50

De ce am spus că ar putea fi vorba despre un „fenomen auto-indus” pentru că automat, în lumea muzicii, odată trecut de prima tinereţe, artistul se simte încolţit de timp. Chiar într-un fragment din carte artistul spune: „Eu încă mă simţeam prost că ea trebuia să umble cu un ”bătrân” ca mine.” Aşadar, artistului îi este ruşine de vârsta la care a ajuns, deşi în realitate, această vârstă ar putea fi considerată o a doua tinereţe, din punctul meu de vedere.

Precum în viaţă aşa şi în cărţi. Indiferent de genul cărţii citite, trebuie să existe lupta dintre „bine” şi „rău”.

Nu am de gând să vă spun care e care, ci mai degrabă mi-aş dori să citiţi cartea şi să descoperiţi acest lucru singuri. Îmi este greu să vorbesc despre carte fără a da „spoilere”, dar am să mă chinui. Nu aş recomanda această carte celor sub 18 ani, pentru simplul fapt că în ea veţi da peste scene pornografie, limbaj licenţios şi scene de sadism. Nu ăsta este scopul cărţii. Nu asta mi-am dorit. Nu mi-am dorit să realizez o carte bolnavă pentru minţi bolnave, ci o carte care reflectă starea psihică a unui artist.

Această carte a fost concepută pentru a şoca, pentru a stimula sentimente, pentru a stimula imaginaţia. Eu consider, pentru că vreau să cred că fiecare minte este diferită, că fiecare îşi poate construi propriul final pentru această carte. Povestea poate fi înţeleasă diferit de fiecare în parte, trăirile pot fi diferite şi sunt sigură că vor fi. Nu vă ascund!

Sunt sigură că vor fi şi oameni nemulţumiţi de finalul acestei cărţi, oameni care vor rămâne frustraţi zicând că finalul este de căcat. Îmi asum toate aceste reacţii şi le îmbrăţişez.