Locuiesc într-o carte...
de Iancu Iulia-Cristina
Cluj Napoca
"Locuiesc într-o carte unde e veşnic vară,"
Iar vântul scutură Timpul din vie
Şi în nevolnica-i plutire de sidef,
Împrăştie literele peste anii mei tineri.
În cartea mea nu plouă niciodată
Fiindcă s-ar uda foile, iar cerneala întinată
S-ar scurge în pâmânt, de unde
Rădăcina Soarelui absoarbe nuanţa călduroasă.
Pe pagina mea, întunericul e doar o himeră
Şi durează cât un freamăt al pleoapelor,
Iar luna, de fapt, lunile sunt atât de multe
Încât unica stea a încremenit într-un colţ de
etern albastru.
Pe rândul meu, oamenii circulă pe meridiane;
Ai putea crede că sunt corzile unei viori
Fiindcă sub fiecare pas, meridianul fredonează
Ritmul cardiac al celui ce păşeşte sentenţios
pe coloana sa vertebrală.
În cuvântul meu se simte briza sărată
Şi pulsaţia fantomelor din calele epavelor.
Cuvântul meu este blând ca reverberaţiile mării
Într-un fel de paralizie a după-amiezii.