Amintiri pe malul mării
Stratul fin de aur se sfarmă încet sub tălpile-mi arse.Cerul se coboară în ploaie pe pământ,spumele talazului ridicându-se și străpungând scutul invizibil al atmosferei.Renașterea naturii se lovește de malul mării,și totodată de amintirile mele.
Memoriile mele sunt scrise de condeiul apelor în micul meu suflet.Cenușa lor acoperă prezentul și umbrește viitorul.Milioane de imagini și voci sunt acoperite de praful timpului,dar încă trăiesc acolo,așteptând ca eu să le curăț..cândva.Stâncile reci și deformate mă ajută să trec prin portalul gândirii,dincolo de aparențele rațiunii.Tunelul sufletului meu refuză să îmi arate acea luminiță de la capătul său,pe care o caut de o veșnicie.Milioane de ani lumină se află între mine și ea,între tot ce cândva a existat și a răspândit o strălucire orbitoare,învăluindu-mă și îmbrăcându-mă în ea.Scoicile îmi străpung insensibil pielea,deschizându-mi rănile împodobite cu o coroană de curcubee marine.
Amintiri șoptite se coboară încet din străfundurile cerului.Ard în mine,întunecate și solitare.Aura lor mă cuprinde și mă domină.Ele nu dispar,ci se lipesc de mintea mea,alungând urmele nopților și ale zilelor,aducându-mi cadouri împachetate în regrete,dor și nevoia de ele.Ochii mei privesc reci peisajul paradisiac,fiind pierduți în subconștientul tuturor zilelor mele.Urechile mele nu ascultă păsările,ci doar harpele îngerești ale trecutului,care mă cheamă în mare.Cântecele nepătrunse ale sirenelor mă scufundă,lăsând în urma mea o urmă de viață și o mică dâră de lumină.
Crâșmar Raisa-Maria Șimleu Silvaniei,Sălaj
Sursa poza: www.trilulilu.ro
jk