Revista Orizonturi Literare Revista Orizonturi Literare - august 2013 - Page 35

UN ALBASTRU TRIST

de TEO POPESCU

Dragostea mea în flori de vânt

O reflecţie de tăcere...

Fără speranţă în zori de pleoapă

Pe-o inimă legănată de-un balansoar.

Plăcerea mi-a fost suspendată

În nevoia de-a iubi,

Cuvinte de piatră drept tăceri

Tăcerea de gol,liniştea.

Rămân cu parfumul buzelor tale

Plasul va cânta pe pielea mea,

Am căzut în capcana melancoliei

Cu gust de singurătate permanentă.

Rămâi o siluetă în depărtare

Spre un alb fisurat,

Un albasru trist decolorat

De culoare şi ore...

În mizeria din acele momente.

Suferinţa, în capul meu, mâinile mele,

Derivă încet pe sufletul meu,

Și șterge speranțele mele....

REAL ŞI IREAL

de TEO POPESCU

Rece şi finală, imaginaţia

Se închide in casa de vară ireal;

Vedere de albastru şi vacanta dulce

Se diminuează în oră de sticlă.

Gândurile care se găsesc in labirint

Noi suntem nu ceea ce am putea fi;

Si ceea ce suntem poate fi real

Dincolo de intervalul de acum şi de aici:

Un singuratic pe coji de caledoscop

Speriat de zborul in stol de pescarusi

Fixat in real si ireal va fi sau nu va fi

Nici o mare schimbare

Un bob de nisip este tot ce avem.

Apa va rula in soarele real

Scrupulozitate va creşte in ireal

Nici un om mic nu trăieşte în exigenta

Şi cu asta, este că, asa va fi...