Revista Orizonturi Literare Revista Orizonturi Literare - august 2013 - Page 32

Copilărie

de Dragomir Mihai-Viorel

Sunt doar un copil şi privesc lumea din jur,

La orice vorbă dulce mă supun,

Gânguresc, mă tăvălesc şi de obicei mă lovesc

Sunt un copilaş iute şi zâmbăreţ.

Mă bucur de fiecare rază de soare,

In cărucior stau în amiaza mare,

Sunt plimbat prin oraşul gălăgios,

Şi privesc la lume destul de curios.

Cu suzeta-n gură stau şi-o savurez

Şi nu o fac doar să impresionez,

Îmi este cam foame dar trebuie să aştept

Laptele la care de o oră mă gândesc.

Ochii mei mici şi albaştrii precum cerul

Dimensiunea mea exact cât portmoneul,

Energia mea cu care îi obosesc pe cei din jur

Ma face să mă simt un copil bun.

Lumea care se întâlneşte cu mama mea

Se uit toţi curioşi la faţa mea,

Oare ce-o avea cu mine de se tot uită,

De parca s-ar privi singuri în oglindă?

Sunt doar o mână de om venit în această lume

Mamei mele să-i fac numai zile bune,

Să aduc o rază de speranţă şi lumină

Şi să înlătur orice capacitate de vină.

Încă nu ştiu care sunt greutăţile vieţii,

Pe parcurs viaţa mă învaţă lecţii,

Dar ştiu să iubesc aşa cum adulţii nu o fac,

Şi nu am caractere pe care alţii le dezbrac.