Revista Orizonturi Literare Revista Orizonturi Literare - august 2013 | Page 25

Fluturi de soare...

de Oana Cristina Dinu

Pe cerul meu zbor fluturi de soare...

Oare ei sărută florile pământului!?

Într-o îmbrăţişare ce taie a miresmei răsuflare,

Când pe aripi uşor se lasă,

Luaţi la dans, să-i coboare mângâierea vântului

Întrecându-se a-i spune: oh, cât eşti de frumoasă!

Pe visele dimineţii, adorm cântece trimise în depărtare...

Într-un glas nestăpânit, menit să străbată

Neînţelesele cuvinte, ce se-aud ca soapte ale iubirii;

Când la urechea muzei ar pândi, neadorate,

Prinde-le în braţul de catifea, să lege mâinile firii

Căci acolo e viaţa daruită, oglindită în privirea-ţi, ca soarta.

Pe spusele valuri, ce-ţi vorbesc legănate,

Te confundă cu marea, pe stânci te aşează

Şi du-ţi ochii în ploaie, pe gânduri calm pictate;

La marginea promisei fericiri, unde se înalţă castele,

De le rogi, vor apărea ca o vrajă, acoperindu-te

Tu speranţa mireasă... hai, zâmbeşte-i inimii mele

Şi pe cerul tău zboară fluturi de soare, vezi!?

N-ai ştiut să-i suflii de pe al tău obraz când buzele-ţi căutau,

Şi ai ridicat privirea din somnul în care te-a regăsit marea;

Dar nu te mai simţi acolo, pe stâncile îmbrâncite de valuri,

Iar la mal, te aşteaptă castele ce nu le-ai dărâmat...

Dacă te-ai pierde în întuneric, te luminez eu,

Căci strălucesc de razele cu care mi-ai sărutat floarea...

Fiind aripa ta, cu lacrimi vii te împodobesc, curcubeu

Tandru ca spinii, dulce ca sarea..