Însă tata n-o lasă să vorbească și continuă împăciuitor.
-
Mama nu mi-a vorbit normal timp de vreo două zile iar eu m-am purtat cât am putut de bine. Am fost un copil exemplar, evitând să-i dau motiv de ceartă și pedepse. Vedeam că supărarea ei s-a răsfrânt și asupra tatei, dar discuțiile dintre ei au continuat pe ton liniștit și cred că într-un fel au calmat-o.
Mi-a făcut bagajul fără tragere de inimă, oftînd destul de des, dar nu mi-a mai interzis să merg în tabără. Înainte de-a ne despărți însă, m-a strâns tare în brațe, spre amuzamentul colegilor care au chicotit și mi-a spus:
-
Mă uit la ea îngrijorat, pentru că încep să mă tem că-și pierde mințile. Cuvintele ei n-au nici o noimă, dar reușesc totuși să sădească un sâmbure de neliniște în inima mea. Pentru o secundă, mă întreb dacă n-ar fi fost mai bine să renunț la această tabără. Dar e stupid să cred că poate fi o amenințare, iar veselia colegilor cu care plec, glumele lor și mai ales nerăbdarea de-a scăpa din încătușarea părinților, mă face să zâmbesc și să alung orice gând periculos.
-
O cuprind și eu cu brațele și o sărut pe frunte, zâmbind îngăduitor.
-
Și îi fac cu ochiul complice, în timp ce prietenii mei Vlad și Dragoș râd cu gura până la urechi.
-
Gluma mea însă a făcut-o pe mama să albească și să mă privească speriată, plină de durere. Aproape are ochii în lacrimi.
>>>Cartea poate fi citita la aceasta adresa<<<
http://www.wattpad.com/story/4442932-vacan%C8%9B%C4%83-la-sulina
Orizonturi Literare / octombrie 2013 57