Imaginându-mi partide de volei pe plajă, apa limpede a mării și nisipul fierbinte, am decis că n-ar strica să iau o pauză și să evadez într-un loc sălbatic.
Surpriza însă a venit acasă, când le-am spus părinților despre tabără.
-Unde? a strigat mama ca și cum am indicat un ținut în jungla amazoniană. La Sulina? N-ai găsit și tu o tabără la Mamaia, Năvodari, Costinești? Parcă acolo sunt taberele pentru tineret. De ce la Sulina?
Am făcut ochii mari și am privit-o șocat pe mama care era inexplicabil înverșunată împotriva acestei locații.
-N-am ales eu tabăra, am răspuns răspicat. E propunerea profesorului de sport, antrenorul de volei.
-Domnul Panduru, l-am auzit pe tata, a ales bine locul pentru antrenament.
-Nu-i tabără de sport, am precizat. E obișnuită, dar vom juca volei pe plajă, am răspuns și nu era nevoie să-mi spună cineva că ochii îmi lucesc de încântare.
Mama continuă însă să spele vasele și am avut senzația că trupul îi tremura ușor. De nervi?
Tata în schimb își savura cafeaua liniștit, ceea ce m-a derutat și mai mult.
-Nu. Nu este bine să pleci în tabără la Sulina, bufni ea într-un târziu. Ce să faci acolo? Într-o zi vezi tot orășelul… nu ai cluburi, cinema… cred că nici conexiune la internet nu este.
De ce am impresia că ea caută motive pentru a-mi refuza plecarea în tabără?
Mă uit la tata, dar el sorbe din cafea privindu-ne pe amândoi. Mă enervează când face așa. Parcă așteaptă să vadă în ce ape se scaldă mama ca să vadă cum răspunde.
-Mamă, îmi continui pledoaria, e vorba de mare, soare, plajă, fete…
De obicei replicile acestea o amuză, dar acum îmi aruncă privirea ei tipică ” Taci că te mănânc!”
Însă opoziția mă înverșunează mai tare și acum chiar vreau să merg în tabără.
-Haide mamă, continui insistent, e vorba doar de o săptămână. Nu spui mereu că stau prea mult cu nasul în calculator? Ar trebui să te bucuri că va fi o săptămână fără net…
-De acord să mergi în tabără, răspunde ea sec. Dar nu la Sulina.
-De ce? întreb țâfnos.