O clipă
Ninge cu cerneală peste aripile străvezii ale amărăciunii,
Peste universul amuţit, împlântat în solzii tăioşi ai singurătăţii.
Pescuieşti un năvod plin de iluzii din măruntaiele amintirii,
Visări prinse în penseta agoniei,
Şi-ţi probezi anduranţa...
O clipă rătăcită în trecut îşi strigă neputinţa
De a păstra sublimul sărutului cu aromă de cireşe amare,
Seducător ca un zbor de flamingi,
Fragil precum sentimentele.
O clipă agăţată în sanctuarul iubirii
Îmbrăţişează dansul în ritmuri de Chopin,
Aduce miresme de mosc şi portocal
Din odaia-n care viaţa pulsa ameţitor.
Rădăcinile noastre se-mpletiseră tăcute -
Osmoză ce germina speranţă.
Existam în afara noastră şi-a lumii concrete,
Volatilizaţi prin infinite galaxii.
Azi, clipa s-a destrămat
Tăvălită prin praful durerii.
Ne vom întâlni dincolo de graniţele invizibile
Şi sufletele noastre vor dansa
Libere
În propensiunea lor
Spre infinit.
44 Orizonturi Literare / octombrie 2013