Revista Orizonturi Literare Octombrie 2013 - Page 44

O clipă

Ninge cu cerneală peste aripile străvezii ale amărăciunii,

Peste universul amuţit, împlântat în solzii tăioşi ai singurătăţii.

Pescuieşti un năvod plin de iluzii din măruntaiele amintirii,

Visări prinse în penseta agoniei,

Şi-ţi probezi anduranţa...

O clipă rătăcită în trecut îşi strigă neputinţa

De a păstra sublimul sărutului cu aromă de cireşe amare,

Seducător ca un zbor de flamingi,

Fragil precum sentimentele.

O clipă agăţată în sanctuarul iubirii

Îmbrăţişează dansul în ritmuri de Chopin,

Aduce miresme de mosc şi portocal

Din odaia-n care viaţa pulsa ameţitor.

Rădăcinile noastre se-mpletiseră tăcute -

Osmoză ce germina speranţă.

Existam în afara noastră şi-a lumii concrete,

Volatilizaţi prin infinite galaxii.

Azi, clipa s-a destrămat

Tăvălită prin praful durerii.

Ne vom întâlni dincolo de graniţele invizibile

Şi sufletele noastre vor dansa

Libere

În propensiunea lor

Spre infinit.

44 Orizonturi Literare / octombrie 2013