Revista Orizonturi Literare Octombrie 2013 - Page 42

Crezi că nu se pot dizolva cătuşele pentru suflet?

Cât timp îţi pasă, poţi fi rănit. Da, doar atât.

Agăţi visuri prezumţioase în oglinda clipei,

Rupi crâmpeie de curcubeu

Pe care le striveşti

Ghinionist

Când clipeşti.

Există un interval al ruminaţiilor emoţionale,

Când derulezi ca-ntr-un cinematograf pelicula prăfuită

De zeci de ori, c-o disciplină claustrală.

,,A durat exact cât trebuia!” îţi şopteşti

Şi-ncepi procesul rescrierii, al arhivarii..

Fărâme de bucurie răsucite pe fusul destrămării,

Zdrobite de mii de lespezi de andezit,

Cristelniţe de lacrimi şi-un gol năucitor -

Atât s-a păstrat în cămara amintirii...

Şi ele, amintirile, au adormit pe fân, în pod,

Lovite parcă de un morb,

Ameţite de durere.

Lanţurile moleculare s-au contorsionat

Prin miliardele de galaxii

Intonând simfonia disoluţiei,

Iar tu,

Trubadur al nopţilor de iarnă...

Devii evanescent,

Praf cosmic

Într-un spaţiu

Curbat şi găurit.

Abandon

Mihaela Oancea

42 Orizonturi Literare / octombrie 2013