Revista Orizonturi Literare Octombrie 2013 - Page 40

Amândoi

Mădălina Grosu

Muguri veștejiți îmi cad alene în păru-mi moale,

Bucle se-mpletesc pe umeri, cer noros, zâmbete goale,

Cruci pe dealul dinspre tine îmi umbresc poteca strâmtă,

Ciori parcă din cer grămadă stau de veghe-n poarta sfântă.

Toate câte le zărești în vechea grădină mută,

Ordinare pietre reci doar ascultă și ascultă...

Încordat în dorul strașnic noaptea vine; și te fură

Gândurile, lacrimile, fericirea ta nocturnă.

Plămădești în palme-ți grele plumb de ieri, plumb de azi.

E un sâmbure amar conjurat de-un damf de brazi.

Te-ai minți singur cu clipa adunând roua din stele

Și-ai văzut cum mor pe rând, ai fost păcălit de iele.

Lasă totul să se ducă, varsă răul în izvoare,

Pleacă-ți capu-n poala-mi caldă, prinde vise zburătoare!

Unul mie, unul ție, să apunem nori de ploaie

Și îmbrățișați de-a pururi într-o lume mai vioaie.

Taci

E-amară șoapta ta!

E rece, e ca tine!

E dureroasă ca un spin viu în talpa mea

frăgezită de buzele tale ca niște lopeți poftind carne.

E greu cuvântul tău!

E ca și cum m-ar izbi norii cu falca de pietre

țintind asupra mea, soarele, săgeți.

E urâtă inima ta!

Bătăile ei mi-au asuprit timpanul.

Prin urechea dreaptă nu mă mai poți îngheța cu șoapte

căci mor pe rând.

40 Orizonturi Literare / octombrie 2013