Revista Orizonturi Literare Octombrie 2013 - Page 32

Şi ei vor căldură…

Roxana Codin

Îi vezi cu sufletul sugrumat în hainele tăiate de vreme, de uitare, sunt doar niște ființe ce cerșesc îndurare. Nu au nicio vină că tu ai fost crud și i-ai lăsat azvârliți în prada soartei ce va urma

să le sugurme întreaga deschidere a ochilor. Ei poate nu

îl știu pe tatăl lor costumat în “Moș Crăciun” și

muntele de cadouri ascunse in șifonier, ei poate nu

tânjesc să aibe cele mai scumpe haine și să iasă în

lume doar de dragul lor, ei nu știu ce este

aceea o lume pentru că nu li s-a arătat până

acum. Își duc traiul printre

chinuri, certuri, lipsuri și fără pic de

tandrețe. Ei nu știu care este definiția iubirii

și nici faptul că acest simplu cuvânt poate da

viață. Ei nu vor bogăție ci doar vorba ta bună, o

vorbă fără discriminare, o vorbă ce le poate umple

sufletul de puțină căldură.

Ei tânjesc după sărutul de noapte bună, după un chip

căruia îi pot spune “Mami” și ce coșmar au avut încât s-au

trezit cu lacrimile inundându-le ochi… plini de speranță. Ei se

bucură și le dansează inima de fericire atunci când

întreabă cineva de existența lor, ei sunt deschiși la

orice taină de-a ta, doar să poți privi măcar puțin și

în partea lor de pat…pentru că lor nu li s-a oferit

șansa pe care tu o ai, acum.

Și dincolo de suferințele macabre ce le sfâșie

pieptul în fiecare zi, ei tot își târăsc pașii spre

lumină …nu se dau bătuți. Dincolo de

gratiile reci ale suburbiei înnăscute, ale

frunzelor determinate spre pieire…ei

inaintează. Știu că într-o zi acea ușa se

va deschide, știu că vor avea un

cămin, vor avea o cameră doar a

32 Orizonturi Literare / octombrie 2013