Revista Orizonturi Literare Octombrie 2013 | Page 19

Mă mai uit printre fâșiile de jaluzele cum apune... soarele. ,, Ofe, îmi place mult Chris. Nu credeam la început că el ar putea fi genul meu de băiat, dar are ceva specific, spune că nu ai observant și tu? Și când râde, oaau... simt că întreg universul este dominat de bucurie și voie bună”. Nu există destin? Punând în joc inteligența ta supremă, aș putea zice că n-ai auzit de ursitoare în mitologie, nici măcar de karma. Tu ești vreun voluntarimul... ce să zic. Eu nu m-am născut să te schimb pe tine, m-am născut să mă schimb pe mine și întreaga omenire. ,,Da, mâine am o lucrare de susținut, cred că va fi dificil, acum citesc ceva că să nu par stresat, tu ce mai faci? Cum merge cu macheta?” Mă faci să râd Callia. Sigur, poți încerca să-l inviți. Sau mai bine, așteaptă până te va invită el. Așa e tradiția- băiatul invită fata. (S-ar putea să-ți duci strănepoții la grădiniță până va veni clipa aceea).

>>> Continuarea în numărul următor <<<