Omul-timp, anotimp…
de Denisa Aricescu
În martie, când înfloresc ghioceii
Îi rupem de când sunt mici şi apar.
De frica mâinilor ce-i culeg timpuriu,
Ghioceii plăpânzi plâng şi dispar!
Când vara se satură să ne asculte
Iar răzbunarea se înfiripă-ntre noi
Soarele topeşte pământul şi simte
Să strângă cuvintele în recile ploi.
Toamna când din dorinţa de vise
Cad frunzele-n cuvinte ce mor
Culoarea covorului se spală cu timpul
Căci vin alte gânduri ce se-aşează-n decor.
Iarna ce ţine frigul aproape
Distruge căldura rămasă-n mişcări
Trimite zăpada s-adăpostească
Iubirea ce ţine loc de cărări…
Nu doar natura are patru ferestre
Priviţi omul,inima şi gândul ascuns.
Noi răscolim pământul şi cerul
Căutăm întrebări, căutăm un răspuns.
>>> Poezie
Orizonturi Literare / Noiembrie 2013 37 3