POEZII
54
Vedenii
Cu faţa spre soare
văd globul aprins
al trandafirului cu care
alerg pe apa gândurilor.
Cu faţa spre munte
ciocârliile tale îl văd pe
EMINESCU...
Evadare
Mă simt captivă în propria-mi libertate
...de aici aud nechezat de
murgi alergând orgolioși prin
Calea Lactee
azvârlind din copite puzderii de stele
până aici,
unde întoarce blând eternitatea.
Mă simt prizonieră într-un
tărâm al timpului
în care
mă constrânge fiecare clipă
și alerg să prind secundele cu care mă întrec
și pe cele ce privesc cu sfială
până aici,
unde întoarce blând eternitatea.
Asa că evadez cu toată
ființa
dincolo de timp,
ating libertatea în gânduri albastre
și mă pierd în abisul emoțiilor
fără sfârșit, tot acolo
unde întoarce blând eternitatea.
Imagini
Spre veșnicie
văd pământul
ca o pasăre uriașă
cu razele-nălțate;
văd ape
şi vânturi albastre,
văd stele care ard în credință
şi se sting în dor.
Îl văd pe Eminescu
orizont al puterii,
fără el granitul ar rămâne
secat de lumină.
Salbe de flori
sub luceferi de soare
îți dărui
iar în suflet, versuri
line, profunde, în clipe de reverie
spre veșnicie...
Veșnicia iubirii
Vreau să uit că nu am aripi
să zbor contopită cu timpul
către veșnicie...
Vreau să uit că stelele-s prea departe
să le pot prinde în palme
sorbind picuri din strălucirea lor,
să mă pierd în
praful de stele
visându-te...
Îţi respir clipele îngheţate
ce au devenit iubire.
Vreau să uit că sunt un simplu om
ce se adânceşte în eternitate.
Poezii scrise de Alexandra Mihalache