Ceea ce se observă la Olimpia Sava este stăpânirea perfectă a mijloacelor de expresie artistică, a noţiunilor de teorie a versificaţiei, a limbajului simplu, direct, interactiv, adresat celor mici, o dexteritate vădită în versificaţie şi o fantezie care îi permite să facă din orice cuvânt, o poveste în versuri. Dar mai presus de toate, poeziile ei degajă o căldură maternă deosebită ca şi când ar vrea să-i ia sub aripa ei ocrotitoare, pe toţi copiii lumii.
E o mare artă să pătrunzi până la înţelegerea copiilor, să le oferi astfel de jucării literare, încât ei să dorească să afle cât mai multe, cultivându-le simţul estetic, dragostea pentru limba română, curiozitatea pentru tainele naturii, educarea în spirit estetic şi al lecturilor folositoare, care
ţine, atât din profesiunea vocaţională de dascăl, cât şi din cea de bibliotecară.
Dar autoarea merge mai departe, cu o latură didactic-moralizatoare, învăţându-i pe cei mici cum să deosebească binele de rău, ce trebuie să accepte şi ce să refuze în comportamentul lor, cum să fie politicoşi, să nu mintă, să nu vorbească urât, să nu se certe şi, în general, să fie ascultători şi respectuoşi. Ilustrând cu exemple din viaţa animalelor şi peştilor, în stilul fabulistic cunoscut, Olimpia Sava inventează povestioare în versuri, cu morală sau cel puţin cu o concluzie care ţine loc de morală. Fiecare poezie are un conţinut educativ, un miez, bazat pe exemple luate din lumea înconjurătoare.
S-ar putea spune despre Olimpia Sava că se exprimă mai bine în versuri decât în vorbirea curentă şi că această naturaleţe în versificaţie îi vine spontan, fără nici o dificultate.
Celebrele ei personaje create de-a lungul anilor: Motanul Pintilie, Pisicuţa Buxy, Căţeluşa Lessi au ajuns pe buzele sutelor şi miilor de copii de grădiniţă, de ciclu primar şi chiar de cel gimnazial.
Unul din cele mai cunoscute şi mai îndrăgite personaje, Motanul Pintilie, cel care „bagă spaima-n şoricime”, fură o bucată grasă de friptură, dar e mângâiat pe spinare cu un retevei. Şi deşi l-a supărat pe cel mai mic dintre nepoţi, cu fapta-i necugetată, acesta simte că prietenul Pintilie „e la mare ananghie” şi-l salvează din ghearele dulăului.
„Alt motan, tot Pintilie” - din vânător pofticios de puişori, devine apărător al lor, adică, „un motan de omenie”.
„Pisicuţa Buxy” – e primită în dar şi e „Foarte mică şi pufoasă, / Speriată, dar frumoasă”.
Autoarea lasă fanteziei copiilor plăcerea de a o colora cum vor ei. Felul acesta de poezii – interactive, care solicită copilul cu întrebări şi activităţi manuale, ba să le şi pună un nume persoanajelor – este foarte atractiv şi copiii intră numaidecât în joc, fiindcă se ştie că imaginaţia lor nu are limite.
Structural şi afectiv, Olimpia Sava se apropie de Otilia Cazimir, ale cărei poezii ne-au fermecat copilăria şi ne mai cuceresc şi azi, după zeci de ani.
Uşurinţa ei în versificaţie şi bogăţia tematică face trimitere, însă, şi la o altă mare poetă, îndrăgostită de universul copilăresc: Nina Cassian şi mai în zilele noastre, de Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Marin Sorescu.
Curtea, ograda, uliţa, grădina, livada, lacul, iazul, sunt locurile propice desfăşurării adevăratelor poveşti lirice ale Olimpiei Sava. Acesta este universul mic, plin de taine, de întâmplări neprevăzute cu animale mici şi gâze, pe care copilul învaţă să-l descopere. Şi Olimpia Sava îl ajută, îi arată, şi, cu răbdarea specifică unui cadru didactic, îi explică şi-i descifrează orice lucru, orice fenomen sau vietate necunoscute încă de cel aflat la vârsta cunoaşterii. E o adevărată aventură, nu numai să zburzi printre răzoare sau prin iarba plină de rouă a grădinii bunicii, dar şi printre filele unei cărţi, unde poţi întâlni poveşti şi desene atractive care-ţi suscită interesul şi imaginaţia. Aşa înveţi, întâi teoretic, atâtea minunăţii despre natură, pe care le vei putea vedea şi pipăi la un moment dat.