poezii
42
Miracolul împreunării
degetele mele îţi alintă fiecare cerc al existenţei
căldura inimii tale îmi pulsează în vene fericirea
harta trupului meu ai ţesut-o în seara aceea
când toate mângâierile blânde îmi invadau fiinţa
briza ochilor tăi mă înfiora până la extaz
povestea mâinilor tale o port în suflet
ca pe un trofeu şi ca pe o binecuvântare
ştiind că acum şi dincolo de lumea aceasta
numai veşnicia va putea vorbi fără supoziţii
despre miracolul primei atingeri imaculate
numai atunci oamenii vor putea înţelege
că Iubirea ne ajută să ne înălţăm,
să ne simţim compleţi, să strălucim,
doar atunci când mâinile caută împreunarea.
Împletim tăcerile
Vreau
să te leg de o margine a ploii
simt
că de milenii mă plimb cu tine
văd
cum pictezi cu lacrimi bucuria
aud
inima cum îţi bate în tâmple
trăiesc
dincolo de asperităţile vieţii
sunt
ca un zefir într-o lume rece,
rămân
roua anotimpurilor tale pustii
renasc
în emoţiile fragil debordante
aştept
să împletim tăcerile cu Lumină
tac
pentru că eu te trăiesc în mine
Când clipa mea te plouă
Umerii goi tresar
de egoism trupesc
te-aş fi modelat iar
din lutul nelumesc
sculpteză-mă firidă
în nişa sufletului tău
ca pe o albă silfidă
undeva într-un hău
în colţuri părăsite
bat orele cathartic
secunde nesfârşite
pulsează enigmatic
esenţa lumii mută
zidită-n veşnicie
de-o veche alăută
ce cântă-n silnicie
cerşeşte îndurare
sperând viaţă nouă
şi-a inimii iertare
când clipa mea... te plouă !
Poezii scrise de Drăguşin Lusiana Venerica