Revista Orizonturi Literare - Martie 2014 | Page 42

Desculți prin iarbă de am merge

Să ne vedem pașii mărunți,

Să ne privim din suflet măcar odată

Și să răzbatem pe-acest unic drum..

De-am merge un pic, desculți prin iarba verde

De-am mai alege și ce-i bun, nu doar ce-i rău,

De-am mai străbate cu ochii măcar odată

Acest cer ce pare tot mai pur..

Desculți prin iarbă de-am mai putea să mai privim

Ținându-ne strânse aste-mâini, parcă seci,

Desculți să simțim roua cea rece și clară

Și să ne cuibărim pe-o coardă de vioară..

De mâna cu mine, desculț prin iarba rece

Să simți a dimineții ploaie cum răzbate,

De mine să fi parcă legat de-atingeri pale

Să fim un tot ce-aprinde scânteile prea clare..

Și-aș vrea să simt, desculță-n iarba rece

În inimii, bătaia cum răsuflă,

Să-i vad mișcare parcă neclintită

În doua trupuri ce pe veci-s legate..

Desculță prin iubire aș merge tot mereu

Căci cu papucii eu găsesc răgaz cu greu

Un fior mă prinde câteodată

Și-mi amintește de-acea iarbă neuitată...

Visez la tine dragul meu,

Cum alergam desculți în iarba verde

Și cum cu greu ne despărțeam la margine de drum,

Când seara se-ntinde în tumbe peste nouri..

Desculți prin iarba verde...