Revista Orizonturi Literare MAI 2015 - Page 32

poezii

32

grade

apa îmi părea

mai caldă

la 36 de grade

când erai și tu

cu mine

sub duș.

sau poate

mă-ncălzea

simfoniile scrise

cu stropii de apă

pe coapsa ta.

apa îmi părea

mai caldă

la 38 de grade

când erai și tu

cu mine

sub duș.

sau poate

mă-ncălzea

soarele pictat

cu picături de apă

pe sânii tăi.

apa a ajuns

la 40 de grade.

acum mi-e bine

și fără tine.

antihrist

în fiecare seară,

nepoata mea de cinci ani

își spune îngerașul,

în genunchi, lângă pat,

cu mâinile împreunate,

așa cum face un adevărat creștin.

pentru ea,

dumnezeu e cineva de sus,

dar nu de la etajul zece,

ci dintre nori.

și el se supără,

ea știe,

că i-a spus mama,

dacă nu-și mănâncă ciorba,

dacă nu pune păpușile la locul lor

și dacă nu-și spune îngerașul.

oare de-ar ști că-i în apartament

cu antihristul

care stă noaptea la două

cu laptopul în brațe,

străjuit de bere și tutun

și scrie poezii,

l-ar prigoni?

l-ar trimite în iad,

în hades, în ennom

sau măcar până-n pivniță

dup-un borcan cu gem

de căpșune?

renaștere

mor în fiecare seară

și renasc,

ca pasărea phoenix,

în fiecare dimineață.

aseară am murit

în paharul

de vin.

azi dimineață

am renăscut

în ceașca

de cafea

2:11

e două și unșpe minute,

mă gândesc să-ți scriu.

să fie ultimele cuvinte pe care

să ți le trimit

și-apoi să plec

în direcția opusă.

n-am avut timp

să ne luăm

adio.

nu am vrut.

e două și treișpe minute,

te iubesc,

poate de la oboseală.

aș bea o cafea, dar mi-e frică

să nu mi te ia din gând.

închid ochii și te văd

și-ți spun ce ți-am spus

cu șase rânduri mai devreme.

ascult vaman

și-mi plouă-n ochi,

gânduri reci din viețile trecute.

e două și cinșpe,

mi-e dor să-nsemni totul pentru mine,

mi-e dor să simt că-ți pasă

ce-am făcut azi,

cum am dormit,

dacă mi-am luat medicamentul.

e două și șapteșpe

și încă-mi lipsești.

îmi dau seama că

nu mai exist.

ca ploaia de vară.

am trecut repede

și urmele lăsate

s-au uscat în jumate de oră.

singur. singur și uitat

și pustiu și ratat.

așa mă simt până

la două și douăzeci.

apoi ies la o țigară.

e două și douășcinci,

nu te mai iubesc

de Eugen Rogojan