Revista Orizonturi Literare MAI 2015 | Page 30

POEZII

30

Artist în sărăcie

de Marius Crăciun

Poveşti din `91, când iarna îţi frângea inima

Căldura maternă, şi apoi inima de fier, trebuia să ştiu că n-o să reuşesc

Am copilărit unde soarele dansează în paşi de vals cu rouă

Acolo unde inima m-ar duce indiferent de soartă

Când pe la 5 ani rupeam zeci de perechi de tenişi visându-ne fotbaliştii din abţibilduri

Şi mai dădeam mingea pe la vecini şi uite cum ne rupeam şi spatele şi scânduri

Copilăria mea a fost paradisul!

Unde am cunoscut copii ce-au devenit repede bărbaţi

Şi unii fraţi au plecat prea repede, asta-i viaţa, ce să-i faci

Dar n-o să uit vreodată prima îngheţată mâncată

Prima fată sărutată, sau prima înjurătură pe ascuns dată

Dar toate trec, mă trec şi eu

Şi uite-mă bătrân dar vreau să mai zic de unde vin şi ce am vrut să devin

Divin nimic nu mai regăsesc

Când pe la 16 ani pentru prima dată era să mă prăbuşesc

N-a fost să fie, e soarta? Indiferent ce-a fost a vrut să mor mai târziu

Din 15 septembrie am tot tocat un liceu din care nimic n-am învăţat

Dar prea târziu am realizat că visele mele nu se leagă, practic am clacat

Am târâit două caiete vreo patru ani

În care aveam desenate flori şi mâzgăleam prostii de versuri

E toamna, totul a luat sfârşit...

La 18 ani era să mor a doua oară, dar nici atunci şi nici acum nu mă închin

Mai sus puteam să spun de partea întunecată

Morţii cu morţii, o lăsăm pe altă dată

22 de ani şi nu-mi mai găseam locul

Am petrecut o vară unde a început jocul

M-am întâlnit cu frate-miu care între timp a plecat

Odihneşte-te în pace, am trăit un basm fermecat

Şi a trebuit să revin unde inima nu vrea

Blocuri măreţe, străzi, gălăgie dimineaţa

Sunt complicat după cum spun mulţi

Dar mulţi nu ştiu că inima mea a mutat munţi

Pe la 23 era să mor a treia oară, vă mulţumesc, vă iubesc, n-o să vă uit vreodată

Triste amintiri din `91 în prezent

Dar sunt un dependent

De aceea nu dorm nopţile să prind soarele că-i singurul meu ascendent

Cu trăsături umane, mă mângâie, mă adoarme

Habar n-am ce va urma, şi nici nu-mi pasă

Ce a fost a fost, mă bucur că am trăit

Să fiu acolo unde orice vis mă duce

Artist în sărăcie, o dulce armonie.