Revista Orizonturi Literare MAI 2015 - Page 18

CARTE

18

rând pe rând și ierni și primăveri,/ Cu ochi pierduți în gol, cerșind o umbră pe cărare.” Citind volumul, filă cu filă, atentă, plăcut surprinsă, am căutat puțină primăvară, un pic de vară (iubesc mult vara), ori chiar începuturi de toamna bogată în sensuri, rod ori culoare. Am găsit multă iarnă, oameni acoperiți de fulgi de nea (care la poetă sunt zile ce trec), transformați în cele din urmă în oameni neîsuflețiti de zăpadă, înghețați de frigul nevieții, și o mulțime de nesfârșite, triste ploi bacoviene.

Incompatibilă în structura sa interioară cu lumea în care trăiește (dar oare ce poet este?), Anna Nora Rotaru se întreabă fără însă a aștepta răspuns, /“Ce caut eu pe lumea asta așa de cenușie și nebună.../ Cu fețe false, ascunse sub măști zâmbitoare, cuvioase,/ Ce mi se rânjesc în juru-mi, slute, crude și răutăcioase,/ Învăluindu-mi sufletul, cu ațe colorate vrând să-mi coase,/ Goblen brodat frumos, ce-ascunde o lume plină de minciună?”/ ( “Aievea sau coșmar”). Întrebarea rămâne, găsește însă motivația, puterea de a merge înainte cu o doză nesperată de optimism, dovadă că pacea, armonia, binele și lumina înving de fiecare dată./ “Treptat... îmi pare lumea că devine colorată și frumoasă,/ Departe de cenușiul dinainte și plin de controverse!/ Îmi simt prin vene un fluviu de fericire să reverse,/ În toată făptura ce pare a pluti prin paralele UNIVERSE,/ Cuprinsă de-o senzație de euforie și pace-armonioasă!”

Nu sunt critic literar, nici filolog, nci macar coleg de breasla cu poeta , ci doar o pasionată de lectură, un mânuitor al condeiului, o consumatoare și creatoare de poezie. Cred că orice om are dreptul să se manifeste prin artă dacă simte nevoia să o facă, lasând în urma sa o dovadă a trecerii sale pe Pamânt, fie doar și numai pentru cei din neamul său.

Am căutat să pătrund în universul poetic al vasluiencei stabilită pe meleaguri elene, medicul Anna Nora Rotaru, „cu pași de porumbel” ca să nu-i tulbur armonia întregului la care ne-a făcut părtași, citind cu sufletul, așa cum numai un poet poate citi poezia altui poet și cu întreaga considerație ce se cuvine a o da truditorului în cele încântătoare pentru iubitorul de frumos. (A consemnat Dorina Stoica)