proza
15
În acelaşi timp, Emilia îi arăta micuţului Nicolae poze cu bunica lui şi îi povestea despre genele intelectuale pe care el ar fi putut să le ducă mai departe. Ion tocmai devenise om de serviciu într-o patiserie de pe strada unde locuia şi nu ştie ce cuvinte de mulţumire să mai aducă pentru asta şi nici cui. Simina tocmai se ruga pentru binefăcătorul ei, aşa cum o făcuse de când găsise crucea de aur. Duhovnicul Ecaterinei cerea îndurare pentru chinuitul ei suflet.
Iar Viorica avea să descopere moarta şi, odată cu ea, o agendă. Sau, pe limba ei, o adunătură de "coale goale", cu o singură menţiune la final: "Miluieşte, Doamne, pe roaba ta şi ajută-mă pe mine, păcătoasa, să nu smintesc pe nimeni cu greşelile bătrâneţii mele. Şterge, Doamne, minciunile şi păcatele şi apără-i pe cei din jur. Amin!". Ştiind-o pe babă, Viorica a înţeles ce se întâmplase.
De pe noptieră, Vioricăi îi făcea cu ochiul, ca şi cum fusese îndreptat fix înspre ea, "Paraclisul Maicii Domnului".
- POST - SFÂRŞIT -
Povestea se poate citi şi pe: http://monicascrie.blogspot.ro/