Vânt de primăvară
de Elena Andreea Ion
Ploaia
Plouă în gândul meu bătrân,
tot mai adânc, tot mai păgân,
plouă printre un strop de soare.
Răsar ciupercile prin ploaie,
mai bune, mai otrăvitoare,
se plimbă melcii pe cărare,
dar plouă tot cu întristare
printre a mea rază de soare
mică, slabă,
încântătoare.
Gasul ploii mă mai doare...
Adie vânt de primăvară
amorţit printre primele frunze,
plăpânde,
din ochii mei,
abia crăpaţi.
Îmi decojeşte scoarţa
aşteptarea .
O suliţă din soarele îngălbenit
îmi ucide răsuflarea
din primul gând,
însângerat,
alergând agale,
răsucită,
printre aceiaşi munţi.
Am furat primăvara
din ochii tăi
ca să te văd,
să mă vezi,
să ne privim miraţi
că încă nu ne-am văzut
şi n-am simţit miros
de verde crud,
n-am auzit şuierând
acelaşi cântec de vânt...