Început de zbor
La începuturi, când nu ştiam să zbor,
M-ai cuprins între aripile tale puternice
Şi m-ai ridicat, zburând spre înălţimile cerului.
Aripile tale ne susţineau, în plutire, pe amândoi.
M-ai plimbat printre minunăţiile nevăzute ale lumii.
Iar, cât am zburat între aripile tale, eu m-am pierdut
Devenind dependentă de tine, crezând ca acolo îmi este locul.
Am simţit că, dacă îmi vei da drumul din îmbrăţişare,
Mă voi strivi de pământ şi-mi voi pierde un ultim cuvânt.
Atunci am implorat milă, cu degetele agăţate de pielea ta.
Dar nici nu mă priveai, semn că nu mă mai vedeai.
Ce puteam să fac?
M-am desprins şi m-am lăsat să cad în gol din îndepărtările înalte
Aşteptând zdrobirea de pământul dur
Şi împrăştierea cioburilor în bătaia vântului, peste câmpii.
Ciudat. .. versurile izvorăsc din mine, încă.
Tu doar mi-ai arătat că pot zbura
Şi mi-ai acordat toată încrederea ta,
Doar că eu nu-ţi înţelegeam tăcerea.
Ştiai despre mine că, în cădere, EU mă voi ridica,
Voi învăţa că zborul este în mine şi există din-naintea ta.
Iar eu aveam nevoie de cineva doar pentru a mă ghida
Pe MINE înspre mine, unde voi redescoperi puterea ce mă va anima.
de Liliana Stoinel-Voichescu