Să înțelegem că a fi părinte este cel mai frumos, dar și cel mai complicat rol al vieții noastre. De noi și de învățămintele noastre depinde structura emoțională și relațională de bază a viitorului adult. De aceea cred că trebuie să eliminăm lupta pentru putere, duritatea, violența, deciziile în funcție doar de propriile visuri, eșecuri, frustrări, alegeri, conflicte, nefericiri. Să ținem cont de cele ale lor și să adăugăm la acestea înțelepciunea, maturitatea noastră, experiența de viață, iar pe parcurs să îi lăsăm să își experimenteze propriile lecții, noi doar ajustând, îndreptând, adăugând câte ceva în drumul vieții de la naștere până în momentul în care micuții noștri vor fi capabili să își ia zborul din cuib, cu propriile aripi.
Mic îndrumar:
•Agresivitatea naște agresivitate. În schimb, calmul, răbdarea și înțelegerea fac casă bună cu armonia. Folosește-le cu încredere, nu dau greș niciodată.
•„Nu”-ul simplu și direct generează frustrări. Folosește-l în cazul în care consideri că cerința trebuie să primească un refuz, dar explică-i copilului clar, întotdeauna, motivele pentru care acest lucru se întâmplă.
•Sentimentele sunt făcute pentru a lega o relație prin exprimare verbală și non-verbală. Nu e rușinos deloc, ba e chiar indicat să îți exprimi în fața copilului sentimentele și emoțiile, invitându-l, astfel, tacit, să facă același lucru. Îi vei crea repere fundamentale asupra acestora și vei uni și regla legătura dintre voi.
•Copilul nu este rău, doar comportamentul este nepotrivit. Evită să îi induci ideea că este un copil rău pentru că face prostioare sau greșeli. Atitudinile sunt greșite, comportamentul nepotrivit. Dar ghici ce? Amândoi puteți conlucra pentru remedierea lor.